miercuri, 30 decembrie 2009

Inca..

Te-as intelege din priviri. Acum mi se pare firesc. Ti-as contura zambetul..poate m-ai saruta, imi simti parfumul care stiu ca-ti place..poate te-as lua in brate, m-as lasa purtata pe ritmul muzicii.. poate te-ai juca in parul meu, mi-ai trimite trandafiri..poate ti-as imbraca dimineata camasa. -Dansam? -Urmatorul dans zici? -As putea sa am toate astea acum, dar asta ar insemna sa iau decizii si nu-mi place. Mi-e frica de ce ar putea urma. Pana atunci: sa cante muzica!

luni, 28 decembrie 2009

Pentru tine

"Eu am incetat sa mai sper. Nu-si au locul reprosurile si gandurile; astea trebuiau spuse in alt context. In sufletul meu nu prea se gaseste nimic. Chiar nimic! Am incetat demult sa mai sper sau sa visez. Ceea ce traiesc nu se numeste fericire, nici tristete, doar impacare. Nu fac referire la noi doi. Pentru simplul motiv ca ne-am departat enorm si ne-am pierdut. A fost odata si s-a dus.Sper sa gasesti pe cineva cu care poti sa ajungi la niste concluzii. Eu nu pot sa trag concluzii nici macar pentru mine.

Ramas bun."

Gandeste-te ca acum aceste randuri se intorc in acelasi stilou ruginit.
Noapte buna.

Declaratie de dragoste

Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.


Tu esti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa caruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.


Tu esti poate insasi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-si apele
În franturile surasului tau.


Îti port uneori pasii în priviri
Si surasul în joc de petale,
Îti darui zambete si-ti fur amintiri
Ascunse în soapte domoale.


Sunt zîmbet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista de genele-nchise.


Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sarutul furat la-ntamplare
Sunt scrisul stangaci în nopti de april
Sunt prima si ultima floare.


Sunt mainile tale duioase si reci
Sunt noaptea ce n-o poti rosti
Sunt visul purtat în gand de-amandoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.


Eu sunt un zbor frant
O melodie de aripi neterminata,
Un pas descult pe o plaja fierbinte
Un zambet pierdut în rasul tau.


Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.


Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fara rost
În ierni de asteptare.


Tu esti dimineata alba care-si lipeste
Trezirile reci si moi de geam,
Tresarindu-mi tacut în perdele
Stiind ca tu esti tot ce am.


Tu esti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa într-un apus de nedeslusit,
Rostagolindu-si visator chemarile
Spre alte chemari.


Tu esti cu ochii umezi
De surasul stelelor,
Ce tremura adanc de dureros în mine
Cand soaptele mele ti le daruiesc.


Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stapanesc si pe care
Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte.


Tu esti primavara cu inimi înflorite
Rasfirand crengile de cais,
În fiecare fereastra
A ochilor mei înfrigurati care te asteapta.


Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenuncheaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea ta.


Tu esti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana în brate mangaietoare.


Tu esti iarna cea pustie
Ce ma frange în fiecare despartire,
Cu ochi straini si plecari nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.


Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se înfioara sub numele tau,
Si-si înalta miresmele
În sonoritatea alba a unei chemari.


Tu esti taria ce se ridica în copacii mei
Si le înfloreste crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.


Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
În fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita în geam.


Tu esti pasul nehotarat
Al strazilor mele înfrigurate,
Din diminetile cand te asteptam
Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere.


Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec închis în trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.


Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si înalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.


Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de maine
Ce ne uneste visurile.


Ma întreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O! Tu cea cu ochii verzulii
Atat de limpezi si frumosi.


Declaratie de dragoste de George Sovu

joi, 24 decembrie 2009

Urari

Dumnezeu trece si bate la usa fiecarei persoane pentru a-i oferi ceea ce are mai scump si mai pretios: Fiul Sau. Il primesc si eu cu sufletul deschis urandu-va CRACIUN FERICIT! Va doresc tuturor ca aceasta zi sa va umple sufletele de lumina, sa va ofere linistea dupa care ati alergat tot anul si sa simtiti toti caldura cu care va inconjoara cei dragi. Incercati, macar acum, sa fiti mai buni, mai calmi si mai impaciuitori cu voi si cei din jur. Iertati, uitati si incercati sa reparati toate supararile pe care le-ati pricinuit peste an. Sper ca Mos Craciun sa vina la fiecare cu sacul plin si sa va implineasca fiecare dorinta rapindu-ca astfel zambete. Deci: beti ponderat, mancati moderat, dormiti putin, petreceti mult si daruiti. Ps1. Sper ca Mos Craciun sa-mi aduca ce i-am cerut: zapada :D. Ps2. Pace in suflet iti doresc! Sincer.
Ma gandeam aseara ca totusi, cu nimeni nu mi-e usor sa fiu sincera decat cu tine. Spre tine gandurile si sufletul se indreapta natural, ca floarea-soarelui dupa soare, asteptand sa le luminezi. Cu tine sinceritatea nu e un efort; dimpotriva, reticentele necesare uneori intre un baiat si o fata imi par nefiresti si greu de pastrat.

Tu si tu

S-au intamplat atat de multe week asta, atat de multe incat m-au facut din nou sa intru in acea stare de confuzie. Sunt confuza pentru ca nu mai stiu daca voi doi sunteti adevar sau minciuna si asta din cauza faptului ca tu apari cand eu zic gata si a faptului ca Tu iti dezvalui si celalta fata de care eu am fugit mereu. Nu vreau sa va compar pentru ca si "tu" si "Tu" sunteti la fel de speciali pentru mine. Oricum cert e ca acum prioritatile mele sunt altele si imi doresc sa gasesc ceea ce caut de foarte mult timp; si am gasit o parte din "comoara" in Tine.
As vrea sa-ti multumesc pentru faptul ca atunci cand am avut mai multa nevoie ca niciodata de cineva care sa ma asculte, Tu mi-ai fost aproape si m-ai consolat spunandu-mi ca nu sunt singura si ca se poate si mai rau.
Mai exista inca persoane care stiu sa te faca sa te simti femeie.

* randuri scrise cu ceva timp in urma, dar care s-au mulat perfect prezentului. :)

marți, 22 decembrie 2009

La ce buna iertarea?

Prin ochiuri de geam murdare, prin ceata si prin vant, prin ploi si prin troiene, pe drumuri brazdate de bucuria inimilor noastre revii mereu tu, tu care uneori pleci, alteori uiti sa mai vii. Ca de fiecare data te astept langa soba ascultand cum trosneste focul si sunt mereu pregatita sa te ascult cu cata seninatate iti povestesti drumetiile. Dar tac, zambesc, te privesc, iti mai torn in cana putin vin fiert care atat de mult iti place si incerc sa inteleg de ce te-am mai primit dupa atata amar de vreme in sanul caminului meu. Ciudat. Ai fost foarte surprins ca dupa plecarea ta nu s-a schimbat nimic: poza cu noi e tot pe noptiera, cana ta de cafea e tot pe masa langa a mea, in casa miroase a portocala exact ca in ziua in care ai plecat, iar hainele tale sunt tot in dulapul meu. Asa le-ai gasit mereu si asta pentru ca niciodata nu am fost suficient de puternica incat sa renunt si sa o iau de la capat. Mi-a fost greu sa-ti accept plecarea si cand in sfarsit ma resemnasem cineva mi-a batut din nou la usa.
Iar tu, tu n-ai apreciat nimic din tot ce ai gasit si ce ti s-a oferit. Ai considerat mereu ca totul e un dar pe care in mod cert il meritai, dar pentru care n-ai facut nimic sa ramana intact. Apari mereu atunci cand ma astept mai putin, soptesti rusinat cateva cuvinte, iti ceri iertare, promiti sa te schimbi, sa ma faci fericita langa tine. Candva chiar te credeam. Cat de naiva puteam fi! Stiu deja: "imi cer scuze.am ajuns asa de tarziu ca toate florariile erau inchise". Nu vreau flori, ci promisiuni indeplinite. Dar tu zambesti si imi saruti mana fiindca stii ca ti-ai incheiat numarul si la noapte cineva te va tine in brate cu siguranta. Maine e alta zi. Pana atunci sa profitam deci.
Plecarile tale mi-au golit sufletul, mi-au sters zambetul de copil,mi-au imputinat sentimentele si au stins incet, incet dorinta de a privi in aceeasi directie cu tine.O relatie se cladeste cu ajutorul si dorinta ambelor parti. Atata timp cat unul nu face nimic, iar celalat ofera tot ce considera mai bun din el, atunci legatura e sortita esecului. Unde esti tu acum? Nu aud! Aa iar ai plecat.
Peste cateva luni cand s-a intors acasa a gasit obloanele trase, o pisica invatandu-si puii tainele lumii, iar pe o tablita era scris : De vanzare. S-a asezat pe prag tinandu-si capul in palme si a inceput sa planga.I se derulau amintiri, ea si rasul ei, mirosul pielii ei pe care il savura in fiecare noapte, dar prea tarziu. Ea a plecat fara sa-ti spuna, fara sa-i pese, fara sa se gandeasca la altcineva in afara de ea. Cine sa te mai ierte? Unde sa te mai intorci? Pleaca acum!
La ce buna iertarea?

luni, 21 decembrie 2009

Pasager

De doua nopti incerc sa-mi fac ordine in ganduri si nu reusesc. Oricat le-as pune cap la cap, oricat de obiectiva as incerca sa fiu, sunt totusi intrebari care ma framanta. Intrebari care imi starnesc incertitudinea, intrebari ce sporesc neincrederea, intrebari care imi justifica nelinistea. Cine sa-mi raspunda? Cine sa ma linisteasca? Cine sa ma asculte? Alergati toti in directii atat de diferite incat nu mai am timp sa-mi pot deschide sufletul.
Acum multa vreme am primit un buchet de trandafiri albi. Rusinat mi-a spus "Iarta-ma" si l-am iertat pentru ca cineva ajunsese sa ma cunoasca destul de bine. Am pastrat mult timp intr-un sertar acei trandafiri, atat de mult incat incepuse sa miroasa a amintiri, dar a venit o vreme cand altcineva mi-a patruns in suflet. Atunci am aruncat trandafirii fara nicio urma de regret sau dezamagire, parere de rau sau tristete. De ce nu pot face la fel si acum? De ce nu pot arunca tot ce ma framanta si nu ma lasa sa spun: "sunt in sfarsit fericita"? Poate pentru ca...
Iubirea? Un fleac.

duminică, 13 decembrie 2009

Un fel de replica


De-a lungul timpului am invatat ca pentru a judeca un om ar trebui mai intai sa il cunosti dincolo de masca pe care o poarta toti zilnic in societate. Nu poti judeca un om dupa o greseala, dupa o fapta care nu corespunde principiilor tale. Suntem oameni si gresim. Sa gresesti e omeneste cred. Tu nu? Suntem oameni si asta ne diferentiaza atat de mult unii de ceilalti. Intr-o lume ce si-a uitat bunul mers au inceput sa se loveasca valori, principii, concepte, dar cu toate astea trebuie sa ne adaptam repede pentru a nu fi calcati in picioare. Nu poti tine pasul? Nu te poti adapta? Ridica-te si nu mai da cu pietre in cei din fata ta.
De doua zile ma tot framanta cateva cuvinte. Sunt o persoana sincera, poate prea sincera uneori. Mi s-a mai intamplat sa omit anumite lucruri, dar asta nu inseamna ca mint sau ca mi-am pus masca. Unele lucruri e bine sa ramana nespuse. Intotdeauna mi-a placut sa fiu inconjurata de sentimente nobile, sa stiu ca cineva e mereu langa mine. Trebuie sa recunosc: nu-mi place singuratatea. Mi-e frica de singuratate si tocmai de aceea incerc mereu sa-mi urmez axa placerilor. Gresesc? Sunt egoista? Spune-mi!
Am dreptul la un gram de fericire fara sa cauzez suparari cuiva.

marți, 1 decembrie 2009

Pentru raspunsuri

Sunt atat de multe intrebari fara raspuns, intrebari ce provoaca nelinisti si nesiguranta, intrebari ce separa deciziile, dar sunt totusi intrebari care ne tin in ringul de dans. Se intampla de multe ori ca lucrurile care domnesc pe fagasul normalului sa ni se para atat de absurde incat sa ridice mari dileme. Si toate astea se intampla atunci cand te saturi de prea mult bine.
Eu totusi am raspunsuri la intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata.Am totusi vorbe intelepte si ganduri pline de intentii bune.

vineri, 20 noiembrie 2009

Tu, Ea

Tu stai, ea pleaca; tu taci, ea canta; tu razi, ea plange; tu intinzi mana, ea iti intoarce spatele; tu faci victime, ea culege zambete. De ce va chinuiti atata timp cat nu sunteti doua acorduri fine de chitara?

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Astept

Astept sa realizezi ca indiferenta nu face altceva decat sa creeze confuzii, dar asteptarea asta doare. Ma epuizeaza!

vineri, 30 octombrie 2009

Nud

Pe sanul drept erau doua anulite pe care i le-a sarutat de cum le-a descoperit.

vineri, 23 octombrie 2009

Dimineata ta trebuie sa fie roz!

Nu toate zilele sunt insorite, nu toate noptile sunt imbalsamate in iubire, nu toti ochii sclipesc de fericire, cum nu toate povestile iti aduc printii in palat. Dar cel mai important lucru atunci cand te ratacesti in ganduri umbrite este sa zambesti si sa speri, sa razi si sa ascunzi durerile care iti ranesc sufletul.
Cam prin aceleasi stari am trecut si eu cateva zile, numai ca intr-o seara a reusit sa ma rapuna o melodie. Am incetat atunci sa zambesc, sa sper, sa visez, iar in coltul ochilor imi sclipeau doua perle. Am adormit foarte tarziu in noapte si am visat urat. Am visat ca m-ai lasat singura. S-a facut deja frig.
Dar a urmat o dimineata roz. Am gasit pe oglinda de la baie multe, multe biletele care incercau sa ma incurajeze.
"Buna dimineata! Aseara erai trista..
M-am gandit cum pot sa te ajut..n-am stiut insa..
Alina, iubeste o persoana nu pentru Cum este
ci pentru ceea ce este ea..
iar ea se va intoarce la tine
rabdare..rabdarea te va ajuta sa fii puternica..
iar puterea iti va oferi siguranta ca cineva ramane mereu langa tine!
Dragostea ta sa fie mereu sincera si responsabila..
lasa-ti inima sa se indrepte spre ceea ce te face mai buna
sau iti ofera intaietate si cinste.
restul sunt doar povesti.
Te pup!"
Toate biletelele le am in portofel. Ma linisteste de fiecare data cand le recitesc.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Ne irosim

E foarte frig astazi. M-am trezit asa de diminineata, dar numai ca nu-mi vine sa cobor din pat. Dau drumul la televizor, dar nu gasesc nimic interesant. Mhh miroase a cafea! Cineva a facut cafea sau poate doar mi se pare,dar nu. In bucatarie esti tu. Te-am gasit la masa cu doua cani mari de cafea in fata. Ti-am zambit ca un copil si pe fata mea se citea bucuria, dar tu m-ai privit serios si ai intors spatele ca sa iti ascunzii ochii. Am alergat sa te iau in brate, dar am ramas inmarmurita. Intre noi erau continente, ape, lume, vant si ploi. Esti asa aproape de mine si totusi te simt asa departe..Mi-e frica de intamplare si mi-e frig si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit cine a iubit si cine a gresit. Am buzele inghetate de sarutul tau de aseara, iar auzul imi e invadat de sunetul vocii tale. E atat de multa lume intre noi incat am impresia ca traim pe planete diferite, sunt atat de multe cuvinte marunte care ne bruiaza incat am impresia ca cineva ne supravegheaza atent.Poti sa pleci de bunavoie sau ai sa pleci pentru ca asa e mai bine, dar umbra ta ramane aici. Prezenta ta e constanta, iar rasul tau o sa-mi invadeze mereu camera de lumina si bucurie.
Acum ca am ramas singura stiu ca te voi visa in fiecare seara si stiu ca vei ramane mereu in gandul meu.
Totul e incremetit in umbra. Poate iese soarele.

marți, 29 septembrie 2009

Romeo si Julieta

-Ce este iubirea?
-Iubirea..iubirea e ca legatura dintre Romeo si Julieta.
-Dar de ce Julieta l-a ales tocmai pe Romeo?
-Pentru ca asa a simtit.
-Si ce a simtit?
Ah l-a incoltit cu intrebarile. Sta putin pe ganduri si in cateva secunde trage cu putere draperia si tranteste de pereti ferestrele. Isi umple plamanii cu aer si zambeste.
-Ai vazut vreodata un fluture?
-Ieri cand eram cu mama in gradina mi s-a asezat in par un fluture galben. Da, un fluture galben.
-Imagineaza-ti ca acel fluture galben cu aripile lui plapande si neodihnite s-ar afla aici, la tine in stomac. Ce simti?
Inchide ochii si zambeste.
-Ma gadila. E o senzatie placuta.
-Asta a simtit si Julieta pentru Romeo. Iubirea e o bataie din aripi a unui fluture galben.
-Dar dumneata ai simtit fluturi in stomac?
-Multi fluturi pentru multe femei.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Insomnii

Ma pun in pat si desi e aproape ora 4 eu inca mai sper sa adorm. Ma foiesc, intind mana pe perna cealalta si imi dau seama ca ai plecat. Uitasem. Am deschis fereastra si dintr-o data am camera invadata de lumina lunii ca in noptile in care ma pierdeam in bratele tale. Uite pe noptiera am lasat acum o ora un pahar cu apa. Incep sa-l agit nervos, dar nu stiu daca din cauza insomniei sau din cauza lipsei tale. Stand in pat imi trec prin fata ochilor toate amintirile cu noi, dar nu mi-e dor. Si stii de ce? Pentru ca mi-e foarte, foarte dor de mine.
5:00 Suna telefonul. Ma grabesc sa raspund crezand ca esti tu, dar nu.
-Ce faci?
-Dormeam. (mint)
-Mhh. As dormi si eu...cu tine.
Imi aude doar respiratia.
-Ma mai iubesti?
Tac.
-Sau m-ai uitat?
-As putea? Cum sa te uit? (iar mint)
-Tu stii bine ca-mi placi chiar daca e greu de crezut. Te-am cam abandonat, dar promit sa ma revansez cat mai curand.
-Tu..tu tintesti prea sus. Noapte buna.

luni, 21 septembrie 2009

Trei lacrimi reci de calatoare

Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.

Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare;
Iar eu pe tarm
Mahnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegand ca mi-esti pierduta,
Te-oi plange-n ritmul unui vers.

Si versul meu
L-o duce poate vreun cantaret pana la tine,
Iar tu -
Cantandu-l ca si dansul,
Plangandu-l, poate, ca si mine -
Te vei gandi la adorata in cinstea careia fu scris,
Si-uitand ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Intunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cand te-afunda vaporu-n zare
Si cand din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!


Trei lacrimi reci de calatoare - Ion Minulescu

vineri, 18 septembrie 2009

Spune-mi dragul meu..

Daca in fata ta,ar sta doua femei ,una te-ar iubi mai putin si a doua mai mult ,pe care ai alege-o ?
Ar trebui sa o alegi pe cea care te-ar iubi mai putin pentru ca cea de-a doua ti-ar cere probabil o dragoste cel putin egala cu a ei si daca crezi ca nu esti in stare sa te ridici la exigentele iubirii ei ,e bine sa renunti pentru ca nu vei fi fericit.
Prima femeie te-ar iubi ponderat cu scene de gelozie de doua ori pe luna,ti-ar ierta greselile si ti-ar tolera ratacirile fara sa inteleaga prea bine de ce.
Dar ce dragoste e aceea care nu transforma totul in aur si oamenii in supraoameni ?
Alege deci...

marți, 15 septembrie 2009

Ramai cu bine

Mi-e sufletul bolnav. E invadat de mii si mii de minciuni, e colorat cu sute de iubiri si tradari, e plin de ura si amintiri si geme de iubire. Atatea urme presarate de oameni imprudenti au lasat ca amintire doar tristete.Simt o durere aici in piept si daca as putea sa tip ca sa o alung, as tipa, dar nu pot. Sunt muta de uimire si m-am retras in cochilia mea, acolo unde nimeni nu imi poate distruge visele.
Timpul schimba oamenii pe nesimtite. Acum sunt alta si imi pare rau ca am crezut in vorbe, cand trebuia sa vad fapte, imi pare rau ca am jucat rolul secundar intr-un film regizat de tineri studenti, cand as fi putut sa am rolul principal intr-un mare film: viata mea. Dar acum e prea tarziu pentru pareri de rau, reprosuri, ganduri si regrete.
Si totusi sa stii ca te vad chiar si atunci cand nu esti, sa stii ca totusi simt inca bratele tale pe pielea mea chiar daca esti asa departe, sa stii ca te aud chiar si atunci cand taci, sa stii ca am luptat chiar daca n-ai vazut victorii si sa mai stii ca am plecat. Fii fericit!

sâmbătă, 12 septembrie 2009

De ce esti tu

tu te crezi frumoasa ca o parfumerie

si inalta cat inaltimea privirii mele

tu te crezi cea mai imbracata

dintre femeile imbracate

si cea mai goala

dintre femeile

abia nascute din focurile dragostei

tu te crezi apa si focul

mierea si sarea si tarana din care-s plamadit eu

cand lucrurile stau taman invers

din lutul sau din aurul

sau din pietrele pretioase ale

sistemului meu osos

o coasta a fost suficienta

ca materie prima pentru alcatuirea ta

cu dalta

si atunci te intreb

de ce mirosi tu mai frumos

ca lumina mea din ochi

de ce esti tu mai sarata decat sarea

sufletului meu

de ce ma inchin la tine

ca la un zeu atotputernic

cand stiu ca te-as putea dobori

usor

cu un singur bobarnac

De ce esti tu -Lucian Avramescu

joi, 3 septembrie 2009

19

Cea mai frumoasa urare am primit-o anul trecut de la o persoana draga mie.

"La multi ani fluturash!!!! sa fii happy si sa ai tot ce-ti doresti...
Azi implinesti cea mai frumoasa varsta a vietii si o viata noua te asteapta inainte, o viata care iti doresc sa-ti fie plina de dragoste si fericire.
Ai ajuns la majorat acum dar in inimile noastre vei ramane mereu aceeasi fetita zglobie si scumpa ca un fluturas. Sa fii iubita si sa fii fericita asa cum meriti.
Cat de delicate sunt aripile fluturasilor si totusi cat de departe pot zbura, asa este si inimiora ta iubito, e sensibila si delicata dar dragostea ei te poate duce foarte, foarte sus, dar ai grija cui i-o daruiesti pentru ca poate fi ranita foarte usor.
Gaseste-ti fluturasul pereche si vei fi ocrotita si fericita pentru tot restul vietii.
La multi ani!"

marți, 1 septembrie 2009

Si daca

Si daca nu sunt eu e mereu alta.

Si daca nu esti tu va fi altul.

Si daca nu sunt ea si el suntem intotdeauna Noi si asta e tot ce conteaza.

joi, 20 august 2009

Fly me to the moon

DANSAM? Hai intinde-mi mana si poarta-ma in bratele tale pe acorduri de iubire pana ce am sa iti simt respiratia calda in ceafa si inima ta intr-a mea. Simti? Mai sus si tot mai sus, spre galaxii de fericire.

luni, 17 august 2009

N-ai sa stii

Sunt obosita. Am inceput sa pierd noptile fara un scop anume, fara o destinatie anume...poate doar insomnii. N-am mai visat demult acele vise ce ma faceau sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze. In schimb mi-am reluat o veche activitate care ma ajuta sa ma deconectez de cotidian: citesc.Citesc "Maidanul cu dragoste" de Zamfirescu, o carte buna.Poate o s-o citesti si tu vreodata.

Ma uitam zilele trecute peste niste poze. Uitasem de ele, uitasem de mine, uitasem ca am crescut.Au trecut asa repede anii, incat nici nu am simtit.Mi-as mai dori sa fiu si azi copil pentru simplul motiv de a avea aproape de mine toate persoanele care astazi nu mai sunt. Are si timpul calitatile si defectele lui. Timpul vindeca rani si tot timpul le adanceste, timpul fura zambete, timpul deseneaza linii pe fata, timpul e uitare, timpul ne aduce impreuna atunci cand nu ne mai gasim, timpul rugineste, timpul intinereste suflete. Am cunoscut persoane care o viata intreaga au fost singure, dar cu trecerea timpului au simtit nevoia de a avea pe cineva aproape. Poate prea tarziu. Unele lucruri trebuie facute la timpul lor. Timpul face chiar sa dispara sentimente.

Si ce daca trece timpul? Si ce daca pierdem? Si ce daca uneori uitam ca trebuie sa treaca timpul si peste viata noastra? Toate sunt randuite intr-o carte aurita sau prafuita(dupa caz) numita Destin. Cel mai trist e atunci cand ai constatat ca ti-ai pierdut timpul langa cine nu a trebuit si ti-ai scurs zambete, fericiri, vise de dragul imposibilului. Dar stiu ca intotdeauna va veni ceva si mai bun si mai bun.

Iar tu..tu niciodata n-ai sa stii ce lasi in urma.

sâmbătă, 8 august 2009

Joc in ploaie

Ieri a plouat toata ziua marunt si linistit, exact asa cum imi place mie. Numai ca umbrela mea se vrea plimbata, balerinii mei se vor udati, iar pielea mea se vrea a fi terenul de joaca al picaturilor de ploaie. Linistea din casa ma innebunea, melodiile imi unduiau trupul, iar ceaiul isi irosea aburii pentru ca eu, in toata zapaceala mea, uitasem de el. Nu stiu cand a sunat telefonul, nu stiu cand m-am imbracat, dar nu dupa mult timp eram langa el. De data asta umbrela a ramas in casa pentru ca am preferat sa ascult cum se loveste ploaia de parbrizul masinii.
Incepusera sa nu mai fie stanjeniti unul in prezenta celuilalt ca prima data cand s-au cunoscut mai bine. El i-a cumparat ciocolata amaruie pe care ea a impartit-o atent cu el; ea i-a zambit discret, iar el s-a fastacit ca un copil. S-a facut liniste si parca indemnati de cineva si-au cautat instinctiv mainile. Le-au strans pana s-au simtit unul pentru celalalt..se pierdusera, iar acum se regasisera in sfarsit. A pierdut-o in bratele lui in timp ce la ureche ii soptestea povesti fara final, care poate a doua zi nu mai aveau niciun farmec. S-a jucat in parul ei, i-a mirosit parfumul de care ii era asa dor, i-a sarutat buzele, nasul, gatul. A sarutat-o pentru toate datile in care l-a refuzat. Ea si-a plimbat incet degetele reci pe gatul lui, l-a sarutat pe frunte, i-a ciufulit parul si era fericita, iar el, cu mainile sub bluza ei vaporoasa, s-a delectate cu pielea ei fina cu miros de cirese. L-a mai sarutat o data si l-a rugat sa o conduca. Si-au spus “noapte buna!” si s-au privit cateva secunde pentru ca stiau ca a doua zi ii va trage de urechi realitatea. Ajunsa in casa a observat ca undeva in decolteu el ii lasase o mica amintire in forma de inimioara. A ras si a adomit visandu-si mica fericire.
Intotdeauna am crezut ca ploaia are un efect purificator.

joi, 6 august 2009

Recapitulare.

Inca iti mai simt parfumul pe buzele mele.Imi aduc aminte perfect acea zi,aroma caramelului topit in prezenta unei inghetate de ciocolata,totul se imbina de la sine.Parca a fost ieri. Prima oara in loc sa ma saruti mi-ai muscat buza si am crezut ca va ramane acolo,a ta.M-ai rugat sa ma joc in parul tau,l-am mirosit si avea un miros atat de deosebit...era al tau.Imi era frig si-mi clantaneau dintii,incercai sa ma incalzesti,dar era in zadar.Ne-am oprit la un semafor,s-a facut verde si noi am ramas tot acolo imbratisati...tu iti plimbai buzele pe gatul meu,iar eu eram cu nasul in parul tau.
Lumea trecea pe langa noi,dar aveam impresia ca noi trecem pe langa ei.

duminică, 2 august 2009

Privire de copil

Tristi, veseli, suparati, morocanosi sau cu chef de joaca, copiii reusesc mereu sa ne fure zambete. Astazi cand stateam linistita la terasa si cu gandul departe, o fetita cu carlioti blonzi si ochi mari albastri ma tinea de mana si ma privea razand.Nici nu a mai fost nevoie de cuvinte.Am aflat mai tarziu ca o cheama Maria.I-am zambit si eu la fel de cald si mi-am adus aminte de mine. Cand eram de varsta ei imi placea sa port palariile mult prea mari pentru mine ale frantuzoaicei.Eu mica, palaria mare si ei toti incepeau sa rada.

marți, 28 iulie 2009

Hai canta-mi!

[.....] x: :( y: am scris asta cu mult timp in urma x: si acum cum ar fi redactat? y: acum nu cred ca l-as mai considera vis sau cosmar y: ci doar realitate x: care este realitatea ? y: un Eu si un Tu care asteptam sa vedem care ne este destinatia.. x: :X y: sper sa nu ajung sa gandesc iar ca mai sus :) x: am sa am grija sa nu fie asa Y: speranta moare ultima x: : eu nu sper niciodata.. traiesc din certitudini sau vise. y: e bine sa traiesti din certitudini x: imi place sa visez.. Imi place sa am teluti f greu de atins. x: imi place sa ma joc.. sa alerg pentru imposibil y: ciudat..si mie x: desi uneori obosesc alergand dupa imposibil y: da.. later: "Sper sa fiu acolo cand vei fi fericita."

joi, 23 iulie 2009

Alfabetul dupa J.L. Borges

AUTOPORTRET
Un om isi asuma sarcina sa deseneze lumea. In decursul anilor umple un spatiu cu imagini de provincii, de regate, de munti, de golfuri, de corabii, de insule, de pesti, de incaperi, de instrumente, de aster, de cai si de personae. Putin inainte de a muri, descopera ca acest rabdator labirint de linii traseaza icoana chipului sau.

DIALOG
In dialog, un interlocutor nu reprezinta suma sau media celor spuse de el: poate sa taca si sa lase sa se intrevada ca e intelligent, poate sa emita observatii inteligente sis a lase sa se intrevada ca-i stupid.

DARURI
Nu putem da decat ceea ce am dat deja. Nu putem da decta ceea ce apartine celuilalt. Orice dar adevarat este reciproc. Cel care da nu se lipseste de ceea ce ofera. A da si a primi sunt acelasi lucru.

FRUMUSETE
Cu trecerea anilor, am observat ca frumusetea, ca si fericirea, e frecventa. Nu trece zi in care sa nu ne aflam, pentru o clipa, in rai. Nu exista poet, oricat ar fi de mediocre, care sa nu fi scris, cel mai frumos vers din toata literature, dar, totodata, sip e cele mai nefericite. Frumusetea nu e privilegiul catorva nume ilustre.

GELOZIE
Gelozia este un latrat de caini care atrage atentia hotilor.

INTELIGENTA
Indoiala este unul din numele inteligentei.

MUZICA
Muzica este vinul care umple cupa tacerii.

REVELATIE
Orice viata este constituita dintr-un moment unic, momentul in care un om afla, o data pentru totdeauna, cine este.

TIMP
Timpul curge dinspre viitor spre trecut. Acel moment in care viitorul se transforma in trecut este momentul pe care il numim present.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Inceput.Sfarsit.

Cum se numeste un nou inceput? Un nou sfarsit. Esti bucuros ca ai trecut peste ceea ce a fost rau si ca acum poti zambi din nou.Esti orbit de noua persoana din viata ta si crezi ca e cea potrivita pentru tine.Te simti datoare fata de ea caci doar ti-a ,,salvat" viata, nu? Ei bine,nu! Mai devreme sau mai tarziu vei fi din nou ceea ce ai fost in trecut si vei astepta iarasi un nou inceput.Se zice ca istoria se repeta...Intr-adevar se repeta! Dar totul datorita limitei noatre,a oamenilor,de a avansa,de a ne maturiza si de a incerca sa nu comitem aceleasi greseli la nesfarsit.Insa nu putem,asa suntem proiectati si asa traim.
Si eu sunt la fel:ma entuziasmez de fiecare inceput,desi stiu ca asta inseamna un sfarsit.
Le temps fera passer l'amour.

marți, 14 iulie 2009

Plaja.


Stam amandoi pe plaja si privim cum soarele apune,ne lasam usor pe spate si nisipul ia formele corpului nostru.Firele de nisip ne gadila sira spinarii si tot ce vreau este sa te sarut.Ma trezesc in camera...cu tine langa mine,ne uitam la filme si ma tii strans langa trupul tau.Acum inotam si ne comportam ca doi copii in apa.Suntem pe strada,te tin de mana,si simt ca plutesc.Visez sau chiar se intampla?Nu stiu...nu-mi dau seama,dar nici nu vreau.Imi place totul asa cum e.Imi e bine cu tine in orice circumstanta.Sunt cu tine oriunde,oricum...esti cu mine mereu.
As vrea sa intru in mintea ta,si acolo sa ma gasesc pe mine,sa ma privesc si sa vad cum arat acolo.Sa fiu a ta,a ta si doar a ta.
Suntem din nou pe plaja,cu soarele rasarind si tu esti tot cu mine.Aici vreau sa se termine totul pentru noi in locul asta,dar totusi sa avem o continuare a noastra.

duminică, 12 iulie 2009

Intr-un colt de suflet

Ploua asa linistit afara si se aude atat de frumos pe acoperisuri si sub umbrele. Aproape mecanic toti se indreapta spre o destinatie precisa blestemand ploaia ca s-a amestecat in planurile lor. Mai vezi, ce-i drept, din cand in cand si cateva umbrele izbite de ploaie care sunt dirijate atent de mana masculina a cuplului. Sunt uzi pana la piele,dar cu toate astea se tin de mana si isi zambesc discret continuand sa joace impreuna sah cu picaturile. Poate ca atunci e cel mai bun moment sa te pierzi in anonimat in incercarea de a obtine iertare sau ingaduinta din partea persoanei fata de care ai gresit. Mi-e frica atunci cand tuna si cand fulgera si de fiecare data cand am nevoie nu e nimeni care sa ma adaposteasca la el in brate. Nu e nimeni si atunci prefer sa inchid geamul si sa ma bag in patul meu mereu nefacut. Sunt lucruri neinsemnate, marunte, dar tocmai aceste lucruri marunte le ajuta pe cele mari sa se dezvolte. Probabil acum ea e in balcon cu aceeasi cana de ceai verde in mana gandindu-se ca poate si tu asculti ploaia si te gandesti ca timpul nu poate sta in loc pana te vei hotara tu ce alegi din bolul cu sanse.Timpul nu face altceva decat sa stearga si acele multe, putine sentimente care au mai ramas. La mine in fotoliu ploua cu indiferenta. Oare ploaia ar putea spala si amintirile?

marți, 7 iulie 2009

Pierderea ochiului

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
"Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.


Nichita Stanescu

sâmbătă, 4 iulie 2009

Decalog

Sa astepti oricat.

Sa astepti orice.

Sa nu-ti amintesti in schimb nimic. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

Sa nu numeri zilele.

Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata.

Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar capacitatea noastra de a umple golul din care traim.

Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

Daca gandul asta te ajuta, nu ezita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape singur, intr-o grota.


Octavian Paler

luni, 29 iunie 2009

Pentru ingeri

Ploaie, vant, furtuna. Mi-ar fi placut ca astazi sa pot ura "La multi ani!" persoanei care spunea cele mai frumoase povesti ale copilariei mele si care canta asa de frumos la fluier. Nu te-am uitat chiar daca acum esti printre ingeri. Au imbatranit pana si caisii...

marți, 23 iunie 2009

Ani de liceu

Melancolie de ora 22:30 dupa prima proba din bac. Si totusi o sa-mi fie dor de perioada asta agitata si lipsita de griji, desi sunt sigura ca vor veni momente si mai frumoase. Ani de liceu: maturizare, iubiri, escapade, prietenii, oameni minunati. "Timp spre ce meleaguri noi grabit alergi? Cum poti intr-o zi sa schimbi in oameni mari niste copii?"

vineri, 19 iunie 2009

Sirena sau balena?

Acum câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe un afiş
> cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de
> gimnastica, scria:
> "În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau
> balena?"
>
> Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici
> fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de
> publicitate în aceşti termeni:
>
> "Dragă domnilor:
> Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii,
> leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală
> foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute
> dragalase, pe care le alapteaza.
> Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu
> creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand
> astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau
> recifii de corali din Polinezia.
> Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza
> CD-uri.
> Sunt
> impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa
> le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi
> admirate de toata lumea..
>
> Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă
> la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o
> problemă serioasă de personalitate: "femeie sau
> peşte?".
> Nu au viata sexuala, pentru că-i omoare pe bărbaţii care
> se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum
> ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt
> frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar
> vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
> Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
>
> PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in
> cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa
> ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina
> buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si
> prajiturele impreuna cu prietenele mele.
> Cu
> timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe
> cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt
> distribuite in restul corpului. Aşa că nu suntem grase,
> suntem teribil de culte. De astăzi, când o sa ma uit la
> fundul meu în oglindă, o sa ma gândesc:"Dumnezeule,
> ce inteligenta sunt ... "

miercuri, 10 iunie 2009

Pierduta in noapte

Ce poate fi mai frumos decat sa te pierzi in noapte? Liniste, racoare, forme vag conturate, oameni absenti carora nu le pasa decat de lumina lunii reflectata peste ei.
Daca ar adia putin vantul, cu siguranta ti-ar ramane mult timp imprimat in minte parfumul ei. Si daca ar mai si ploua ai putea sa-i alergi picaturile cu privirea in timp ce se pierd pe trupul ei.
Noaptea e ideala escapadelor. Imagineaza-ti ca pe neasteptate te trezesti intr-o companie placuta si te lasi purtata de El intr-o incursiune plina de surprize neprevazute.Si conversatia aia pe care tu o credeai asa interesanta se termina intotdeauna cu un sarut. Atingeri indecise, priviri ratacite, zambete timide, maini inclestate. O sa te ia in brate, o sa te sarute pentru toate datile in care l-ai refuzat categoric si o sa-l iei si tu in brate si o sa-l saruti si tu pentru toate datile cand ti-ai fi dorit si n-ai putut. Pentru o noapte ai uitat de problemele tale si de povestea ta aproape terminata. Te priveste zambind, iti face complimente, iar tu neincrezatoare intri in jocul lui pentru ca iti face bine.Si cu putin noroc o sa te sarute pe gat asa cum iti place tie si cu mai mult respect niciodata nu o sa te invaluie in fumul lui de tigara. Te mai saruta odata, te ridica in brate si apoi te trezeste la realitate.Peste cateva ore: "mi-e dor de tine". Si tie iti e dor, dar nu de el, ci de momentele de langa el. Maine un simplu "buna" si priviri cu subinteles. A fost doar o noapte pe care ai repeta-o oricand daca ai avea ocazia.
Ti-e mai bine fara mine!

marți, 2 iunie 2009

Tu. Care Tu ?

Ce om esti tu in fata ta?
Da, ai si tu dreptate pentru ca tot ce vezi e relativ si tot ce e concret trece prea repede ca sa mai apuci sa te si bucuri. Intrand int-o adanca meditatie risti sa iesi mai confuz decat ai intrat si uite asa trece timpul si uite tot asa ramai socat ca zambetul ala copilaresc a disparut demult. Ai ajuns sa umbli fara rost pe strazi in incercarea de a gasi solutii, dar sunt atat de evidente incat le cauti cu lupa. Nu vezi ca iarba e verde si sclipeste? Nu vezi ca soarele te rasfata cu razele lui? Nu vezi ca praful iti spala picioarele? Nu auzi ca ploaia iti bate in geam? Nu auzi ca privighetoarea iti canta doar tie? Nu observi ca treci ca un ingrat pe langa viata?
Daca te-ai aseza in fata unei oglinzi si te-ai privi minute in sir ai ramane uimit de ceea ce vezi. Ce repede a trecut timpul, nu? Copilul ala mic de ieri care radea zgomotos, care stia sa spuna povesti de groaza camarazilor, cel ce impartea bomboane cu Ioana si cel care ii aducea flori mamei de fiecare data cand o supara, azi nu mai e. Se duce, se pierde in tine si tu nu faci nimic. Ai facut greseli intr-adevar, si ce greseli, dar cine le vede?cine altcineva in afara de tine le mai stie? Toate sunt asa trecatoare si toate tind sa faca rau sau bine, sa strige sau sa taca, dar ai tu grija ca toate sa ramana parti componente din viata ta.
Toti avem perioadele noastre de glorie, dar cel mai important e sa stim sa ne purtam cu mandrie infrangerea. Iar daca ai pierdut o lupta, nu incerca sa dai alta pentru a-ti demonstra ca o poti pierde si pe cealalta. Invata ca pentru a ajunge la varf e cel mai greu si nu conteaza daca mai si cazi sau inaintezi anevoios.
Mi-e dor de tine cel de ieri, mi-e dor de tine cel de azi, mi-e dor de ieri si sper la maine.
Ce mult a trecut de ieri si pana azi! Ani? Zile? Luni?

marți, 26 mai 2009

Definitia frumusetii

Ma agat de frumusete ca de un colac de salvare, ca de singura mea cale de a-mi gasi linistea si pacea, ca de o incercare umila de a ma apropia de perfectiune. Ancorez momentele de o frumusete profunda adanc in sufletul meu, iar in momentele de agonie imi este de ajuns doar sa le privesc, sa le ating si dorinta arzatoare de a supravietui si de a-mi continua drumul ma arunca la mal. Frumusetea este mirosul pielii lui in fiecare dimineata. Este caldura sufletului sau reflectata in imbratisarea-i daruita. Este zambetul limpede aparut cu zorii zilei inlocuind "Buna dimineata" de pe buzele lui. Este trilul pasarilor cand razele soarelui printre crengile copacilor, trezind parcul in care sunt iubita si iubesc..Noi ii spunem "sunetul luminii"..Este atunci cand imi lipesc urechea de pieptul lui, ascultand ritmul vietii mele..Eu ii spun "sunetul iubirii". Frumusetea este el.Frumusetea devin eu. O simt ca lumina in razele soarelui, in imaginile oglinzilor, in reflexiile zilei pe frunzele umede. "E ca si cum ceva imi arde maruntaiele cu tamaie. "

vineri, 22 mai 2009

Punct


Care ar putea fi diferenta dintre vis si realitate? Dar dintre mila si indiferenta?
Ne lovim atat de des de piedici si obstacole in solutionarea problemelor cotidiene, incat realitatea ne obliga sa actionam conform regulilor care de cele mai multe ori funtioneaza dupa principiul junglei: cel mai bun/puternic invinge. Si speri, iti doresti azi, maine, dar la un moment dat ajungi sa intri intr-o robotizare care te face sa actionezi in limita libertatii de care dispui. Cunosc oameni care de cele mai multe ori se conformeaza si refuza sa mai se intrebe ce e corect si ce nu. Pur si simplu merg inainte sperand ca macar vor avea parte de o batranete linistita. Dar oricat ar fi de dura realitatea, nimic nu cred ca ar putea distruge acele visuri launtrice care sunt mai puternice uneori decat noi si care parca nu mai au rabdare ca sa se realizeze. Diferenta dintre relitate si vis e simpla: realitatea va fi mereu obiectiva si vei stii la ce sa te astepti, pe cand un vis reprezinta propria nostra bomba cu ceas. Iti incui visurile in sertare vechi, dosnice, stiute doar de tine si te ajuta sa iti potolesti setea de fericire, de absolut chiar.Devin periculoase atunci cand incercam cu orice pret sa ni le implinim fara sa includem posibilitatea de a rani in jur. Visurile puternice se realizeaza in timp, iar atata asteptare ne face sa nu mai fructificam cu aceeasi placere “victoria”. Eu sunt o visatoare cu ochii deschisi si cu sufletul trepidand de emotii si chiar daca nu mi s-au implinit mie toate visurile nu ma dau batuta in fata destinului.
Mila si indiferenta sunt doua concepte care aparent se resping, dar care totusi sunt intr-o stransa legatura.Mi s-a intamplat o data sa fiu pusa in situatia de a trece de la o indiferenta adancita in ura spre zona milei. Si nu mi-a fost mila de cealalta persoana, ci de amintirile pe care singura le pangaream cu resentimente..am iertat, am ras, am plans, am iubit si am regretat. Mi-e sincer mila de batrani. Mergeam intr-o dimineata spre liceu si grabita cum eram mi-a atras totusi privirea un batranel care mergea singur cu mainile la spate. M-a privit cu atata tristete si blandete in acelasi timp, incat a reusit sa ma impresioneze. Mi-a fost mila de singuratatea lui. Niciodata nu voi truti sentimente de mila pentru fostele iubiri. Eu ori iubesc, ori profit de uitare ca sa ajung la indiferenta.
Am pus punct si am intors pagina chiar daca e greu. Am pus armele jos…

luni, 18 mai 2009

Degeaba

Si daca minti, minti frumos.
Si daca razi, razi prost.
Si daca spui adevarul, fabulezi prea mult.

Hai ca azi n-am chef.

joi, 14 mai 2009

Intr-o cana cu ceai

Intr-o oarecare masura poate ca si esecul are partile lui frumoase. Ce daca esti jos si nu iti intinde nimeni nicio mana? Ce daca esti singur si vrei sa plangi? Si ce daca ai pierdut o mica batalie din marele razboi al vietii?Plangi, razi, cazi, te ridici, alergi, te inalti in galaxii de fericire pentru ca esti tu si lumea niciodata nu se va opri in loc pentru tine. Cine esti tu? Un mic nimeni din multele nimicuri care creste in functie de undele sonore pe care le percepi in felul tau.
Nu mai tipa pentru ca oricum nu te aud. Refuz sa mai comunic, refuz sa mai vorbesc, refuz sa mai respir. Mai lasa-ma putin ca sa ma pot odihni si sa ma pierd in cautari de necunoscut. Sa ma trezesti peste trei luni si sa-mi reamintesti doar cum ma cheama, ce varsta am si unde e mama. Imi doresc sa dorm pentru ca stiu ca voi visa, iar dimineata ma voi trezi cu un zambet amar pe buze. Nimic nu e cum vreau eu..nici macar ceaiul. Am ajuns la concluzia ca in ceea ce priveste viata personala niciodata nu trebuie sa planifici nimic pentru ca nu se va realiza de asemenea nimic.
M-am ghemuit intr-un colt si sunt cu mintea departe. E liniste, prea multa liniste si ma scoate din minti. Acum de ce nu mai strigi? Uitasem ca tin in mana o cana cu ceai. Mi-au atras atentia aburii care se ridica incet unul cate unul pierzandu-se. Ce frumos mor aburii!Ei pleaca, ceaiul ramane, mie nu-mi mai place pentru ca s-a racit si-l arunc. Ma simt o cana plina cu ceai si totusi ma vreau a fi abur. Atunci ma intreb: catre unde ma duc? Catre cine ma indrept? Am obosit. Am adormit.
Sunt suparata pentru ca n-am vazut nimic. Totusi greselile nu se iarta, ci se indreapta.

vineri, 8 mai 2009

As vrea...

As vrea sa fiu un fir de nisip ca sa iti simt caldura corpului
As vrea sa fiu lacrima care ti se scurge incet, incet pe obraz
As vrea sa fiu o raza de soara ca sa iti pot mangaia fata
As vrea sa fiu ploaia prin care alergi de bucurie
As vrea sa fiu umbra care te insoteste tot timpul
As vrea sa fiu floarea pe care tu o saruti
As vrea sa fiu vantul care se joaca prin parul tau
As vrea sa fiu luna ca sa iti pot veghea somnul
As vrea sa fiu zambetul nevinovat al unui copil caruia stiu ca nu i-ai putea rezista
As vrea sa fiu marea care iti gadila corpul
As vrea sa fiu parfumul unei flori ca sa ma simti pana in adancul tau
As vrea sa fiu un fulg de zapada care se topeste la contactul cu tine
As vrea sa fiu toleranta ca sa iti iert toate greselile
As vrea sa fiu noaptea ca sa te pot fura in necunoscut
As vrea sa fiu dor ca sa stii ce inseamna a iubi
As vrea sa fiu iarba uda a diminetii prin care tu alergi ca un copil
As vrea sa fiu tentatie ca sa te duc in locuri interzise
As vrea sa fiu in gandul tau si sa nu mai ies de acolo
As vrea sa fiu pasarea pe care tu o privesti cum se pierde in departare
As vrea sa fiu cel mai frumos cuvant rostit de tine
As vrea sa fiu foc pentru ati incalzi singuratatea
As vrea sa fiu fluturele pe care ai vrea sa-l poti mangaia
As vrea sa fiu o frunza de trifoi ca sa iti aduc putin noroc
As vrea sa fiu cunoastere ca sa poti distinge binele de rau
As vrea sa fiu cireasa din varful pomului la care tu nu vei ajunge niciodata

Dar sunt doar eu si trebuie sa recunosc domnule ca nu-mi sunteti chiar indiferent. Doar imi provocati mila si compasiune. Trist poate pentru dumneavoatra.

joi, 30 aprilie 2009

Pentru ca iubesc ploaia

"ploaia este ultimul mijloc gasit de Natura pentru a-si face simtita prezenta in orasele noastre. stejarii nu tin umbra zgarie-norilor, renii ar fi calcati de masini pe autostrada, iar berzele renunta a-si mai face cuib pe stalpii electrici. ploaia este trimisa sa reprezinte regnurile vegetal, animal si mineral in cadrul civilizatiei noastre. ea le apara interesele si, daca pagubele aduse de om sunt prea importante, le razbuna" "sub ploaie, ziua nu mai este dedicata nici muncii, nici vorbelor marunte pe care le schimbam, nici meselor sau drumurilor. frunzele tremura, umbrelele se deschid, cafenelele, salile de cinema si librariile se umplu de lume. moda nu ne mai dicteaza cum sa ne imbracam. ne acoperim cu ce gasim: o gluga, un ziar, un palton deasupra capului sunt de-ajuns. ne punem noi intrebari despre unde vrem sa ajungem. ritmul nostru de a trai se rupe. abia daca se vad crapaturile, dar noi impartasim brusc bucuria de a vedea cum se statorniceste anarhia poetica." "oceanul nu a uitat ca ne-am nascut in adancurile sale si ne-a dat cumva de urma. il ghicim cu greu sub noua sa forma de confetti. trecute prin sita norilor, scoicile, pestii, algele si meduzele sunt filtrate si digerate" "cand ploua, oamenii citesc, merg la cinema si se indragostesc, artistii lucreaza, soldatii raman in corturi. dar ce fac barbatii si femeile cand nu ploua? fac plaja, perd vremea in fata vitrinelor magazinelor de imbracaminte, organizeaza garden parties si masacre" "noi compunem cu calcaiele o muzica ce influenteaza cerul. ca sa chemi ploaia iti trebuie incaltaminte buna, tocmai de aceea ploua mult in Anglia, tara pantofilor de calitate." "cele o mie de degete ale precipitatiilor se aseaza pe o claviatura cu o mie de clape. gasim ritmul ploii in timp ce iubim, visam sau mancam. ritmul ploii patrunde in concentrarea noastra si participa la creatie. povestirile se scriu pe timp de ploaie. numai pictorii supravietuiesc la soare: ei il prind datorita pigmentior florali din vopselele lor si datorita firelor de par de animal din pensule. scriitorii sunt fapturile oceanului: cerneala ne vine din calamari monstruosi, ascunsi in adancuri."

vineri, 24 aprilie 2009

Indiferenţă

Ce faci cand te lovesti de bariera indiferentei? Tu, om cinstit, cu cele mai bune intentii incerci sa-i explici ca greseste si ca te judeca gresit, dar el, om incapatanat, nu intelege si actioneaza bineinteles din impuls. Un impul azi, un impuls maine si toate se aduna si niciuna nu se uita. Tu ii spui ca-l iubesti si ca faptele lui iti fac rau, dar el privindu-te cu indiferenta iti zambeste in coltul gurii spunand sec: prostii. Poate pentru el sunt prostii acum, dar mai tarziu cand isi va da seama ca greseste, ea nu o sa mai fie langa el si nu o sa stie de ce. Ea plange intr-un colt, iar tu in celalalt iti ascunzi durerea intr-un pahar cu bautura. O vezi in pahar, o vezi in toate femeile, o vezi pe strada..o vezi in tine. Prea tarziu te-ai decis sa iti ceri iertare.
Dar sa stii ca sunt de accord cu ea: de ce ti-ar suporta indiferenta cand ar putea sa fie pe deplin fericita alaturi de altcineva? Nu intelegi, nu-i asa? E simplu: ea s-a ratacit in marea indiferentei si iata ca tu nu faci nimic ca sa o salvezi. Treptat, treptat te va uita si cu timpul va ajunge sa te priveasca doar ca pe un simplu trecator prin viata ei. Stii, vorbeam azi cu o prietena ca in urma unei relatii nu pot ramane prietenii. Si am inceput sa-i dau dreptate pentru ca o astfel de prietenie nu te lasa sa iti continui viata. Intervin amintiri, momente petrecute impreuna, vorbe, fragmente si stati in loc amandoi. Poate ar trebui chiar si eu sa invat ceva din discutia aia.
Dă drumul incet la muzica, pune-te in pat si inchide ochii. O sa-i simti parfumul in aer, parca ii auzi vocea..parca ii simti buzele. Da..e lipsa ei si te doare si o sa te mai tot doara si degeaba.
Mi-e o scarba de voi, de toti!

Pacat ca cine trebuie nu o sa vada articolul.

*Fara nicio legatura cu textul: nu ai inteles nimic din tot ce am spus.

joi, 23 aprilie 2009

Scrisoare

“Plic: oarecare. Hârtie: obişnuita.Scrisul: fin, simplu, mărunt şi parcă mătăsos, ca acei cârlionţi care ies de sub pălărie, tremurând în vânt uşor pe tâmpla femeilor delicate.
Iată textul:

Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate şi destinul. Ţi-aduci aminte? Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfăşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatal lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea. Nu mă tem nici de zâmbetul tău.Deci nu mă tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea. Sunt cea mai mică fată a lumii între rândunelele ei fiindcă mă înfăşor în întregul ei necunoscut. Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor.
Cu zece ani în urmă ţi-aş fi spus: “Cu-cu”. Dar sufletul meu şi-a pierdut glasul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acolo, fără şiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.”


Acesta e doar un mic fragment din cartea pe care momentan o recitesc.

marți, 21 aprilie 2009

În mine, în tine.


Astăzi am stat in pat toată ziua privind cum ploaia îmi loveşte în geam. Ore întregi am crezut că plouă în casă, dar de fapt erau lacrimile mele ce curgeau fără să mă întrebe.Plângeam pentru că m-am rătăcit de mine, m-am rătacit de noi şi mă simt singură. În lumea asta atât de agitată toţi îmi vor răul, chiar şi tu, cel pe care îl iubesc, dar vă promit că am să vă uit: pe voi şi faptele voastre. Mă întreb dacă ce trăiesc eu acum e viaţa mea sau e doar o altă viaţa poleită cu fragmente de perfecţiune şi spun perfecţiune pentru momentele când am crezut că am prins fericirea de piciorul stâng. Uneori sunt supărată chiar şi pe mine pentru că mă complic în explicaţii şi întrebări, când aş putea să mă bucur de fiecare clipă, dar fiecare greşeala mă face să devin mai puternică. Unele lucruri pleacă exact când se soluţionează problemele, iar altele vin prea devreme când nici nu ai timp să te bucuri de ele. Întotdeauna mi-a plăcut să cred că totul se întamplă cu un rost, chiar şi lucrurile urâte. Tocmai din acest motiv zâmbesc cu indiferenţa pentru că ştiu că ziua de mâine îmi va rezerva noi surprize.
M-am plictisit de când stau pe bancă şi vă privesc. Unul într-un colţ, altul in celălalt. Nu îndrăzniţi să vă vorbiţi, dar vă aruncaţi ruşinaţi priviri şi când în sfârşit se întâlnesc, lăsaţi capul în jos, zâmbiţi şi apoi roşiţi amândoi. M-aş pierde în mine, m-aş pierde în tine, m-aş pierde în amândoi numai ca să deveniţi unul. Mă uit în mine şi văd atâta dragoste, mă uit în tine şi văd o mare de nimic.Cred că nu ţi-am descoperit încă sertarele cu dragoste sau cheia de la ele. Parcă sunteţi doi copii gata să-şi împartă merele împreuna şi vă ridic pe rând şi vă împing încet, încet unul spre celălalt. Gata! Acum că sunteţi aşa aproape priviţi-vă în ochi, ia-o în braţe şi sărut-o până ce am să mă pierd în voi.Demult vă căutam. Mă rătăcisem
Câtă linişte! Aş vrea să spun că pe perna de lângă mine stă el, iar eu cu capul pe pieptul lui îmi visez poveştile, dar el e acolo, iar eu aici.
Non, je n’ai pas oublié.

vineri, 10 aprilie 2009

Bordel public

In calitate de cetateana a acestui mirific orasel numit simplu Giurgiu am si eu dreptul la niste opinii in legatura cu lucrurile care mie mi se par...hai sa spun deranjante.
Ce inseamna cuvantul "parc"? Pai cam orice om normal stie ca este un loc destinat pentru a te plimba si a respira aer curat pentru ca se presupune ca acolo e vegetatie, un loc cu bancute, cosuri de gonoi si mult verde. Bineinteles ca si aici sunt parcuri intre parcuri: unele destinate copiilor, altele animalelor, altele iubitorilor de natura si dornici de liniste. Dar ce sa te faci cu cetatenii care amesteca toate tiputile de parcuri? Pentru ei se oripileaza privirea multora.
Toate afirmatiile de mai sus privesc un singur parc si anume cel de la "doi strigoi" (steaua dunarii). Nu-l suport, ma scarbeste numai cand aud numele si asta lasand de-o parte peripetiie de anul trecut.Dintr-o intamplare aseara m-am ratacit prin zona aia si ce sa vezi: intr-o masinuta doi indivizi se iubeau discret [ha ha ha], dupa alta cotitura, altii. Dar bine frate unde va credeti? La hotel? La voi in pat? Astia care au facut parcul cred ca au prezis criza asta. :)) Va rog aveti moralitatea si lasati oamenii care au venit sa STEA DE VORBA sau sa se plimbe sa o faca linistiti.
Si la fel si cu portul.Nu mai duceti toate mucoasele sa va asculte muzica si asa proasta. Nu sunt eu nevoita sa le aud cum se crizeaza ca sa va atraga atentie.
Astea sunt nemultumirile mele. Daca s-a simtit cineva cu atat mai bine. Comentarii oricum nu cred ca se pot face. :))

marți, 7 aprilie 2009

Alfabetul dupa Pascal Bruckner


ADEVARUL
A spune adevarul mi se pare o dezastruoasa lipsa de imaginatie.

AMANTI
Nu exista politisti mai implacabili unii fata de altii decat amantii.

CUPLU
Ce este un cuplu? Renuntarea la existenta in schimbul sigurantei, chipul fara atractie al dragostei legitime.

DESPARTIRE
Despartirea este o anticiparea a rupturii pentru ca ne obisnuieste cu idea ca putem trai fara celalalt.

DISCRETIE
Sufera in tacere: discretia este forma moderna a demnitatii.

DRAGOSTE
Dragostea inseamna, evident, doua solitudini care se imperecheaza ca sa creeze o neintelegere.

DORINTA
Dorinta este fiica sireteniei: ea vrea caile incalcite ale oblicului, linia dreapta o plictiseste.

ESEC
Ce e mai rau nu e esecul, ci sunt martorii care il confirma.

GELOZIA
Gelozia este doar o forma a imaginatiei terorizate care transforma in certitudine cea mai mica banuiala.

IERTARE
Orice ii ierti unei finite ,(..), vulgaritatea, prostia, orice, in afara de a te plictisi de ea.

A IUBI
A iubi inseamna sa-I dau celuilalt, cu propriul meu consimtamant, o putere infinita asupra mea. Cum de putusem contribui la propria mea servitude.

IUBIRE
Orice forma de iubire, oricat de armonioasa ar fi ea, adaposteste o drama sau o farsa latenta.

INCREDERE
Trebuie sa nu ai incredere in femeile care te iubesc, caci tot ele iti sunt cei mai mari dusmani.

INTALNIRI
Adevaratele intalniri ne arunca in afara noastra, ne pun in stare de transa, de creatie permanenta.

NEPREVAZUT
Neprevazutul ramane singura putere in stare sad ea caldura vietii.

NUDITATE
Stii ca, dezbracandu-se, barbatii si femeile isi pierd deseori gratia de care au dat dovada imbracati: nuditatea este un vesmant prost croit in care innoata incurcati.

A PLACEA
A placea este negative, nu-i plac uneia sau alteia decat lasandu-le indiferente pe altele

joi, 2 aprilie 2009

Plus infinit


Ma atrag oamenii complicati.Ma atrag major, nimicitor, doar oamenii care ma fac sa visez, care mascheaza atat de bine implacabilele roti dintate ale imuabilelor legi care ne guverneaza , atat de bine ca ma fac sa le uit existenta.

Mi-as dori atat de mult:

~ Sa mai aud macar odata acea voce care spunea cele mai frumoase povesti ale copilariei

~ O plasa cu care sa-mi invelesc sufletul in asa fel incat sa nu mai bagati voi cutitul in el

~ Sa ma trezesc dimineata si sa gasesc pe noptiera un bol de sticla plin cu apa, iar in apa sa-si arate gratia o scoica in timp ce-si adaposteste perla

~ Sa intind palma si sa simt aerul plimbandu-se pe liniile vietii

~ Sa pot pune intr-o cutie mingea aia rosie de sus care ma fascineaza atat de mult si de fiecare data cand vreau sa o vad doar sa deschid cutia

~ libertatea

~ Sa renasc de fiecare data cand gresesc

~ Sa pot descifra graiul necuvantatoarelor pentru ca sunt convinsa ca m-as intelege mul mai bine cu ele

~Sa mentin constanta primavara in viata mea

~ Sa pot trage o perdea peste rutina asta zilnica, desi prezenta domneavoastra ma tulbura

~ Ca in fiecare sambata sa nu mai existe curent

~ Ca fiecare dintre noi sa aiba un respect pentru cuvant ca pentru o fiinta. Poate asa ar disparea si incultura.

~ Ca aproximativ toate jocurile mele imaginative sa se transpuna in realitate.Cata fericire! Cat zgomot!

~ Sa ma pot obisnui cu ideea ca suntem doar simpli trecatori prin lume

~ Sa pot privi pe fiecare trecator din viata mea cu ochii mintii.

Traim cu imaginatia cel putin tot atat de mult cat traim cu realul...Altfel,cu ce, pentru individ in sine, e mai putin autentic, mai putin viata ceea ce se intampla in sine insusi decat ce i se intampla cu stirea altora? Oamenii au tendinta de a devaloriza imaginatia care, de fapt, este motorul nu numai al sentimentelor, dar al tuturor lucrurilor.

marți, 31 martie 2009

Am invatat

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit



Am invatat de Octavian Paler

vineri, 27 martie 2009

Mama la 18 ani

Camelia este una dintre multele fete care din dorinta de a atrage putina atentie din partea parintilor recurge la a lua decizii pripite ce isi au efectul abia peste ani cand deja faptele sunt consumate si e prea tarziu pentru a mai da timpul inapoi. Unele dintre ele nu au parintii langa ele, altele incearca sa se razbune pe ei facandu-i sa sufere, iar cele mai multe dintre ele se refugiaza in primul gram de iubire din cauza traumelor emotionale suferite in familie. In adolescenta fetele simt nevoia sa fie ocrotite si sa sa aiba ca sprijin dragostea parinteasca. Atata timp cat aceste lucruri lipsesc, atunci faptele lor nu pot fi considerate morale.

“ Pana pe la 17 ani am dus o viata linistita si lipsita de orice griji. Nu ma prea pasiona invatatul si asta nu ca nu as fi putut, ci pentru ca nu am vrut. Parintii mei sunt oameni activi in societate si asta poate ca se observa si in educatia mea si in modul meu de a gandi. Intotdeauna am fost geloasa pe sora mea pentru ca fiind mai mica, ea beneficia tot timpul de mai multa atentie si timp acordat. M-au lasat singura, m-au lasat sa fac ce vreau fara sa le pese daca azi veneam in zori acasa sau daca maine dormeam la o prietena, daca am mancat ceva sau daca am probleme cu scoala. Incet, incet m-am indepartat de ei si am inceput sa ma imbrac extravagant, sa nu prea mai dau pe acasa, sa frecventez tot felul de localuri indoielnice in speranta ca se vor opri din ritmul lor sa-mi acorde macar o imbratisare, dar in zadar.
In timpul asta am cunoscut un baiat de care m-am apropiat din ce in ce mai mult..poate mai mult decat era nevoie. Am inceput sa iesim azi, maine, iar dupa dupa cateva saptamani eram de nedespartit si toata lumea ne invidia pentru ca eram asa de fericiti. Intr-una din zile parintii mei au luat neasteptata hotarare de a ne muta in alt oras, dar eu am decis sa raman la bunici pentru a-mi continua liceul cu colegii mei. La cateva luni m-am mutat cu Robert la el acasa. Nu pot spune ca nu mi-a placut, dar in scurt timp mi-am luat atributiile unei neveste: calcat, spalat, mancare si cand ma gandesc ca acasa nu faceam nimic. Aveam parte de toata dragostea lui, dar imi lipsea atat de mult cea a parintilor mai mult ca niciodata.
Pe la inceputul clasei a 12a am avut parte de o surpriza enorma: am ramas insarcinata. Am fost atat de socata ca nu am putut scoate niciun cuvant mai bine de o ora, ora in care el nedumerit nu stia ce am . Dupa ce mi-am revenit, am reusit sa-i dau vestea cea mare cu rezervele de rigoare. Am hotarat amandoi sa pastram copilul si in acelasi timp sa-mi continui si studiile. Cosmarul meu a debutat in ziua in care a inceput sa mi se cunoasca burta. Pe zi ce trece crestea tot mai mult si primeam din ce in ce mai multe intrebari. Era clar ca nu mai puteam ascunde adevarul. Imi era rusine de colegi si de profesori si parca in fiecare privire plina de mila a lor auzeam predici si jigniri. Am plans nopti la rand pana s-a nascut copilul. Era cumplit sa intri in clasa si toti sa taca si sa isi dea coate in timp ce te urmaresc cu privirea cum te asezi anevoios in banca. Fiecare incerca sa para amabil, desi in spate se ascundea un amalgam de conceptii.Dar am trecut peste toate cu bine si multumita lui Dumnezeu astazi copilul meu e sanatos, numai ca daca as fi avut atunci mintea de azi, as fi actionat in alta maniera. Cel mai dureros e ca nici pana in ziua de azi parintii mei nu m-au vizitat. Mi-e dor de ei si de copilaria mea pierduta prea devreme.”

Din pacate sunt multe cazurile asemanatoare cu al Cameliei si nimeni nu ia nicio atitudine.

duminică, 22 martie 2009

Ultima pagina de jurnal

M-am ratacit in labirintul promisiunilor si al tacerii pentru ca m-am indepartat de realitate si am uitat drumul care duce inapoi spre lumea mea.
E o liniste asurzitoare in jurul ei, dar e prea cufundata in amintiri ca sa mai realizeze. In coltul camerei scartaia regulat un balansoar de aceeasi varsta cu ea, iar in cealalta parte vantul umfla perdeaua mereu alba de la geamul casei ei. Aceeasi pereti goi martorii iubirii ei, aceeasi dusumea rece pe care se aflau multe din cartile ei preferate. Pisica speriata de plansul ei a varsat cafeau pe manuscris, dar e prea trista ca sa mai certe pisica sau ca sa mai curete.
Unde esti?Ma auzi? Hai indreapta-te cu pasi marunti catre mine si sopteste-mi ca va fi bine! Hai sa fugim de adevar si sa ne ascundem in ploaie ratacind printre mii de picaturi. Hai sa mintim ca e perfect si sa zburam spre fericire. Atinge-ma, sinte-ma, respira si hai sa mergem spre iertare. Ma auzi?Si daca ma auzi, de ce nu-mi raspunzi? Tacerea asta ma omoara putin cate putin in fiecare zi. Mi-e dor de tine si nu mai pot astepta prea mult ziua in care tu te vei trezi din visare sau din uitare.
Mai am nevoie doar de o ultima zi sa-mi acorzi. Vreau sa-ti mai aud o data vocea, sa-ti mai vad o data chipul, sa-ti mai simt macar o data prezenta si apoi poti sa pleci fara sa mai vreau sa stiu vreodata ceva de tine.
Asta era notat in jurnalul ei, undeva la sfarsit, dar s-a schimbat atat de mult incat abia daca isi mai aminteste. Cine e el? Ce a cautat in viata ei? De ce a plans ea dupa el? Pentru ca trebuia sa se intample si pentru ca numai din greseli se invata.
Mi-e dor.Mi-e scarba.Mi-e bine.
Nu vreau sa mai visez!!!!!

miercuri, 18 martie 2009

Prezenta ta in viata mea

Miros de cozonac si portocala in toata casa
Plapandul ghiocel iesind de sub nametii de zapada
Rasarit privit de pe malul marii
Ploaia calda de toamna
Ciripitul pasarelelor primavara
Trandafiri imbobociti in gradina bunicii
Aer proaspat de munte
Copii razand in jocul lor
Nisipul fin ce se rataceste pe trupul Ei
Parfum de liliac
Bataile regulate ale inimii si ale ceasului de pe noptiere Ei
Familii colorate de fluturi zburand catre necunoscut
Cirese: in pom, in par, in viata ta
Lumina de la capatul tunelului
Trenul care merge catre absolut
Lapte cu cacao dimineata
Ganduri trecatoare pentru persoane pasagere
Lacrimi de fericire pe obraz
Indragostiti sub clar de luna
Vantul care iti ravaseste parul
Amalgam de cuvinte intr-o singura privire
Sentimentul dulce al impacarii
Vise devenite realitate
Scrisori trimise de Ea unui El
Fetele oamenilor grabiti pe strada
Sclipiri de adevar si iluzii de mai bine
Violetul mustului pe mana si pe buze
Cuvinte de iubire si gesture de tandrete.

Asa-i prezenta ta in viata mea. Abia acum realizez ca am lumea langa mine.

marți, 17 martie 2009

Epava

Eeeeeiiii domnisoara, de ce plangi? Ia uite ce urata esti cand plangi. Lasa-ma sa ghicesc: s-a terminat ce n-a fost si tu plangi pentru ce ar fi putut sa fie si nu e. Domnisoara iti consumi rimelul degeaba pentru ca tanarul dupa care plangi tu, daca te-ar fi iubit macar putin, nu te facea acum sa plangi.
Eu sunt batran acum, dar cand eram tanar, domisoara, aveam asa un fel ciudat de a fi: colectionam toate fetele ca apoi sa le arunc treptat pe fiecare. Eram sarmant si afisam mereu un aer misterios, iar lor le paream complicat si indescifrabil si se indragosteau de mine incercand sa ma descopere. Am gresit mult domnisoara, dar niciodata nu am recunoscut-o in fata vreuneia..din orgoliu sau mai degrada din rusine. Mi-a placut sa-mi traiesc viata nepasandu-mi ca mai erau si altii in jurul meu. Aveam un sentiment de satisfactie atunci cand prietenii mei ma invidiau pentru tanara cu care umblam la brat si trebuie sa mentionez ca toate au fost incantatoare. Am iubit multe femei la viata mea domnisoara, dar ele nu stiu pentru ca nu am avut timp sa le spun. De fiecare data cand una din ele ma iubea mai tare si eu incepeam sa simt ceva pentru ea, plecam si o lasam singura fara explicatii. Ce-i drept ca o ajutam sa ma uite repede adresandu-i cuvinte grele pentru ca ea sa ajunga poate sa ma urasca. Tarziu am constatat ca actionam total gresit. As vrea sa le cer iertare tuturor, dar e prea tarziu acum domnisoara. Mi-a fost frica sa iubesc, mi-a fost groaza de fericire si implinire. Asa ca nu merita sa plangi pentru indivizi ca mine. Fii fericita, zambeste si alearga dupa implinirea visurilor!
Eeeeii domnisoara, viata e mai mult decat o simpla dezamagire de-a ta…

joi, 5 martie 2009

A iubi


E putin ciudat cum uneori din dorinta de a ne creea un confort spiritual recurgem la tot felul de tertipuri pe care mai tarziu nu le intelegem nici macar noi. Inventam scuze, folosim puncte din abundenta, aruncam cuvinta aparent banale, tragem linii fara prea multe explicatii si poate uneori incalcam si regulile bunului-simt. Dar ma intreb oare constiinta exista si daca exista o sa-ti dea pace atunci cand in sfarsit iti vei gasi fericirea? Poate ca unii ar percepe aceste lucruri ca pe o dovada de iubire, dar pana unde ar putea merge aceasta iubire?
Exista atatea moduri de ati exprima iubirea pe care unii nu le inteleg pentru ca fie nu cunosc sentimentul, fie simt o nevoie acuta de dovezi pentru a stii ca “a detine” nu si-a pierdut intelesul. Pot sa te privesc adanc in ochi si sa realizezi ca esti lumina de la capatul tunelului, pot sa te strang in brate si sa te simti centrul universului, pot sa te sarut pe frunte si sa te simti in siguranta, pot sa adorm cu palma ta langa obraz si sa-ti dai seama ca nu vreau sa te mai las sa pleci.
Toti avem in viata un reper al fericirii pe care e adevarat ca nu mereu reusim sa-l atingem. E suficient ca macar o data sa te deziluzioneze cineva sau sa pierzi din simplul fapt ca nu ai stiut sa-ti tii trofeul pe cel mai inalt loc ca o parte din tine sa se rupa de dorinta de a gasi acel ceva compatibil cu dorintele tale. Inchizi in tine toata furia si intr-un sertar dosnic speranta ca poate iti vei reculege stralucirea pe care ti-o reda candva. Sunt de acord sa porti respect unei iubiri, dar asta nu inseamna ca vei desconsidera altele care din intamplare sau din greseala s-au strecurat in viata ta. Ar trebui sa avem totusi eleganta de a termina in mod amiabil anumite etape din viata noastra si nu cum ne-am invatat noi, adica aducand injurii celuilalt. Am ajuns sa cred ca facem asta in eventualitatea unei impacari sau al unui viitor rusinos “iarta-ma”, daca va exista desigur.
In iubire sta optimismul si tot in iubirea acea forta interioara care ne face sa radiem si sa oferim o alta perceptie asupra vietii.
E usor sa iubesti, mai greu e sa arati. E usor sa iubesti, mai greu e insa sa menti ceea ce iubesti.


http://www.trilulilu.ro/bobulica/1bf9814e9d698f

vineri, 27 februarie 2009

Aripi frante

E trist cand ni se sugereaza ca viata e ceea ce ni se intampla in timp ce facem planuri. Pentru mine ieri este trecut, azi este un dar, iar maine este un bonus. Desi gandesc, uneori ma indragostesc.
E trist ca ceea ce numim viata nu este adesea decat balacarirea si adancirea in nimicuri cotidiene. In mod bizar, asta face ea, din exterior, propria existenta sa ni se para perfect organizata, desi este doar ordinar de dependenta.
E trist ca fericirea devine inspaimantatoare, ba chiar insuportabila la gandul ca durata ei este minuscula in comparatie cu amintirea ei. Cand si amintirea dispare, inseamna fie ca ai murit, fie ca poti s-o faci linistit.
E trist cum viata poate deveni o tortura zilnica atunci cand iubesti pe cineva care pare mereu sa astepte altceva sau pe altcineva. Asta confirma teoria conform careia iubesti cu atat mai puternic atunci cand dragostea nu iti este impartasita, sau ca iubesti cu mai multa disperare atunci cand iubirea este imposibila. Paradoxal cand unul iubeste prea mult, celalalt primeste prea putin.
E trist ca la sfarsitul drumului comun, in loc de “au trait fericiti pana la adanci batraneti” se potriveste mai bine “au trait doar casatoriti si nefericiti”.
E trist cand esti nevoit sa refuzi inima cuiva care nu vrea decat o bucata din sufletul tau, asociat cu veranda,balansoar, pisica si multe carti, dar e si mai trist sa constati ca tocmai atunci sufletul tau apartine altcuiva.
E trist ca mereu am fost cea mai buna alegere, desi am oroare de sentimentele “muncite”, care nu fac decat sa-ti transforme amintirile clipelor de dragoste iresponsabila in ochiuri murdare de geam aburit.
Sunt trista pentru ca m-am razvratit prea tarziu si nu mai stiu cat din neincrederea in oameni se numeste de fapt frica de oameni.
Sunt trista pentru ca oricat de mult am iubit, reciprocitatea nu a fost pe masura.
Sunt trista pentru ca am demisionat temporar din viata cuiva doar pentru a-l astepta sa oboseasca.
Sunt trista pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt si cele mai dureroase.
Sunt trista pentru ca telefonul nu mai suna, pentru ca e intuneric si pustiu fara tine.
Sunt trista pentru ca as vrea sa-ti scriu si nu indraznesc.
Si sunt trista pentru ca nu stiu daca ma mai simti, ma mai auzi?

Nimic nu mai e cum era odata. Nici macar halvita. […]

miercuri, 25 februarie 2009

Clatite cu cirese


Intr-un colt de lume, pe-o planeta creata langa-o mare albastra, un castel de sticla si-o regina mica.

Tocmai aici locuia si Printesa Cireselor [ si era una la parinti si mandra-n toate cele]. Avea un farmec aparte aceasta printesa si cel ce reusea sa-i intre in voie era cel mai fericit din regat. Era misterioasa ceea ce ii facuse pe multi sa se indragosteasca de ea, aparent tucuta stia mereu cum sa-si atinga scopul si ce-si doreste. Multi printi si regi din toate tinuturile si planetele au incercat sa-i fure inima,dar niciunul nu a reusit. Asa ca intr-o zi tatal ei, regele, a chemat-o la el pentru a o anunta ca in prima sambata cu luna plina va avea loc un bal pentru a-i gasi pretendentul ideal. Zis si facut.
Timpul a zburat atat de repede incat ziua balului i-a luat prin surprindere.Era agitatie mare in palat: menajera stergea cu o mana geamul, iar cu piciorul freca podelele, camerista o ajuta pe printesa sa se imbrace, bucatareasa urla isterica la servitoare in timp ce mancarea se ardea..ce sa mai..agitatie mare.Seara, atunci cand sala s-a umplut de invitati distinsi si-a facut aparitia si Printesa Cireselor.Prezenta ei a starnit valva, iar indiferenta ei i-a facut pe multi sa suspine.Toti au incercat sa se ridice la inaltimea ei: Printul Perelor a invitat-o la dans, Printul Piersicilor i-a recitat poezii, regele Merelor a privit-o dragastos toata seara, Printul Visinelor i-a daruit trandafiri, iar Regele Portocalelor i-a cantat o serenada, dar niciunul nu a fost pe masura asteptarilor ei. Ea mostenise de la bunica ei spiritul de antreprenor si de aceea stia ca se va casatori si cu un anumit scop. Dupa cateva ore bune in care Ea i-a ascultat pe toti si-a facut aparitia si El, Regele Clatitelor. Stia ca ii era predestinat: au dansat toata seara, au vorbit, s-au cunoscut, l-a prezentat tatalui rege si au stabilit sa se casatoreasca cat mai repede…probabil dragoste la prima vedere.

Si au trait fericiti pana azi si au avut multe clatite cu cirese impreuna.

vineri, 20 februarie 2009

Timpul intr-un fum de tigara


Ai simtit vreodata ca nu poti trai fara cineva?Ca timpul se opreste in loc atunci cand nu este cu tine, ca este aleasa(ul) inimi si ca iti doresti sa ramai vesnic alaturi de persoana respectiva? Si totusi...

EA-buna! Ce faci?

EL-buna!Bine.Sunt in pauza de masa si tocmai ma duceam sa imi iau ceva de mancare.

EA-Aa ce bine si eu la fel.Ce zici mergem sa luam masa amandoi? Mai stam de vorba, ne povestim ce am mai facut. Ce zici?

In urmatorul moment el duce tigara la gura, trage din ea si brusc ii revin in minte toate amintirile petrecute cu ea. O priveste. Nu stie ce sa zica pentru ca din dragostea pe care i-o purta nu a mai ramas nimic. Sta pe ganduri...mai trage un fum in timp ce ea inca asteapta un raspuns.Se mai uita odata atent la ea, dar de data asta fara sa isi dea seama o analizeaza din cap pana in picioare si in final da raspunsul: -Nu, nu pot.Imi pare rau si se gandeste imediat ce scuza sa inventeze ...evident una necredibila, dupa care isi vede mai departe de drum.Mergand usor se mai uita odata in spate si poarta un monolog cu el insusi...

-Doamne parca as fi stat de vorba cu o straina,nu cu cineva cu care am avut o relatie de ani buni.Parca ar fi o femeie oarecare de pe strada cu care am schimbat cateva vorbe.

TIMPUL...schimba oameni, schimba sentimente.Tot ce ne mai ramane din timp sunt amintirile si cele placute si cele neplacute.In mintea lui ramane totusi o singura intrebare:

-Oare cum ar fi fost daca am fi ramas impreuna?!

Sah mat


Iar se lasa seara.Obosita merge la culcare lasandu-si trupul greu sa alunece in patul mereu mirosind a levantica. Atata liniste si atata negru o ingrozesc si simte un fior ce-o face sa tresara: parca se misca perdeaua, parca ii zambeste cineva din poza de pe noptiera, parca e cineva langa ea si parca totusi miroase a cafea. Ca de fiecare data i se pare…e doar lipsa lui.
A adormit zambind pntru ca stia ca o sa-l viseze iar, numai ca de data asta in loc de iarta-ma, te iubesc, imi cer scuze, el i-a spus “imi pare rau, dar eu ma retrag..”. Nu a avut nici macar curajul sa o priveasca in ochi.S-a ridicat si a plecat pe alt drum, lasand-o cu prea multe intrebari, dileme si sentimente. In alte circumstante poate ca ar fi plans, dar a zambit amar gandindu-se ca persoanele ca el nu merita nici macar sa te gandesti la ele. Si cand te gandesti ca a pierdut atat de mult timp agatandu-se de promisiuni si de iluzia ca poate de maine va fi mai bine. Mai bine pentru cine? Nu mai conteaza acum pentru ca ei nu ii mai pasa. L-a iertat pentru tot ca sa poata merge mai departe fara regrete, neimpliniri si esecuri. Nu o sa-l urasca niciodata pentru ca el este o mica parte din viata ei si pentru ca ea chiar l-a iubit.
Dimineata se trezeste devreme in zgomotul asurzitor al ceasului.Isi misca picioarele in asternuturi, isi aduna parul ravasit, se ridica si deschide fereastra. Inchide ochii, respira adanc pana ce aerul ii circula prin vene si isi aminteste ca astazi e joi. Isi face repede un dus, se imbraca cu cea mai vaporoasa rochita a ei…cea alba da. In toata zapaceala ei, inainte de a pleca a spart geamul ramei in care inca se afla poza lui (punct si de la capat).
In parc, langa domnul acela misterios o astepta un trandafir rosu.
Ei ii plac jocurile, iar lui provocarile.

luni, 16 februarie 2009

Formular

-Numele şi prenumele?
-Eu.

-Anul de naştere?
-Cel mai tânăr an
când se iubeau
părinţii mei.

-Originea?
-Ar şi semăn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.

-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.

-Părinţii?
-Am numai mamă.

-Numele mamei?
-Mama.

-Ocupaţia ei?
-Aşteaptă.

-Ai fost supus
Judecăţii vreodată?
-Am stat nişte ani închis
În sine.

-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
În pământ străin. Anul 1945.



Formular de Grigore Ureche

marți, 10 februarie 2009

Cugetarile lui

-Ai intalnit marea iubire pana acum?
Se gandeste ce sa-i raspunda…grea intrebare pentru unul ca el.
-Cine sunt eu ca sa pot defini iubirea? Am iubit si am fost ranit, am fost iubit si am ranit la randul meu. Daca ar fi dupa mine as situa iubirea pe aceeasi pozitie cu suferinta, dar sunt ele sinonime? Uite acum cand vorbesc cu tine imi fuge gandul la ea, dar oftez, trag aer in piept si iti raspund la urmatoarea intrebare? Stii tu cum se cheama asta?Se numeste dor de ea si de trecut, de amintiri si de fericire pentru ca ea chiar m-a facut fericit atunci si cine stie poate o sa mai ma faca vreodata. Hai sa iti vorbesc despre ea. Era un copil cand am cunoscut-o..pot spune ca s-a maturizat langa mine. Avea un zambet fermecator si cand radea facea gropite.In urma ei ramanea tot timpul parfumul ala al ei....miros de frezii si cand se supara facea un mic rid pe frunte dupa care izbucnea in ras si ma strangea in brate. Si privirea aia a ei…de cate ori gresea se uita la mine cu o privire de copil, imi spunea “te iubesc” si o iertam. Inca regret ca nu am putut sa o fac atat de fericita pe cat merita ea. Dar intr-o zi ne-am certat, am plecat si am incercat sa uit. Am pus un lacat toturor sentimentelor mele, dar n-am aruncat cheia..am pus-o totusi pe birou. Stiu ca nu o sa mai fim impreuna, dar nu voi fi eu cel care va trai cu remuscarea ca poate daca eram acum cu ea era bine? Stii si tu ce se spune ca in general marile iubiri sunt cele neimpartasite sau neimplinite. Si atunci ma intreb: asta e marea iubire? Si daca nu ar fi dor ar mai fi iubire?
-Iti e dor pentru ca iubesti.Si ai totusi libertatea sa deschizi lacatul sau sa te impaci cu tine si sa mergi mai departe, pe un alt drum pentru ca sunt sigura ca vor mai fi si alte strazi cu soare.
-Tot ce-mi doresc e un nou inceput fara un sfarsit.Vreau o relatie care sa ma faca din nou sa vibrez. Pana atunci pot sa ma simt bine si sa le spun la toate ca le iubesc.
-Tipic tie…

duminică, 8 februarie 2009

Fragmente de suferinta

Cu multi ani in urma parintii mei au cununat doi tineri: el provenea dintr-o familie modesta, dar cu conceptii gresite despre viata...ea o fata simpla, tacuta si cel mai important "moldoveanca". Au avut o nunta frumoasa intr-adevar, dar la scurt timp a inceput calvarul pentru ea: batai, certuri, incriminari, acuzatii nefondate si toate astea din cauza mamei lui. Femeie rea si posesiva ce isi dorea fiul doar pentru ea si nu suporta ideea sa-l imparta cu o intrusa. Dar a trecut timpul si a aparut si primul copil. A fost fericire mare avand in vedere ca a fost baiat.
A aparut si al doilea copil..o fetita de data aceasta care imi poarta si numele.Atat a durat fericirea lor pentru ca nu dupa mult timp ea a aflat ca sufera de o boala incurabila.Nu a mai dus-o mult si a murit lasand in urma familia.Si te intrebi se poate si mai mult? Da se poate. Baiatul s-a imbolnavit si el si a plecat langa mama lui. Eram foarte mica atunci, dar imi imintesc si acum sunetul ciocanelor care bateau cuie in sicriu. O sa ma urmareasca toata viata imaginea asta cred...
Au trecut zile, saptamani, luni,ani. Cei doi ramasi singuri au incercat sa zambeasca.El s-a recasatorit si a avut un copil si cu aceasta femeie, copil care l-a facut sa uite ca mai avea o fata ce avea nevoie de ingrijiri speciale avand in vedere traumele suferite.
Fetei i-au schimbat numele crezand ca numele pe care il purta ii aduce ghinion, dar nu e atat de relevant. Sper doar sa fie fericita candva daca va putea...

marți, 3 februarie 2009

Eugenia

Se maritase foarte tanara si oarecum impotriva vointei ei. Nu era pregatita, dar Andrei , cuprins de febra lecturilor, cand aflase ca este gravida s-a hotarat brisc: un barbat adevarat obtine intotdeauna ce doreste. Iar el dorea copilul, o familie! Si nimic nu-l putea clinti, dorinta lui a fost atat de puternica incat a alungat orice obstacol.Erau saraci, abia daca putea iesi din casa. Eugenia manca macaroane, iar el ciulama. Prietenii mai treceau pe la ei si le lasau mancare. Ea lucra ca invatatoare la o scoala, iar el ca tanar student la Coonservator, mai facea meditatii cu cativa copii de bani-gata. Odata au facut-o lata cu Santal, salam de Sibiu si somon. Cheltuiesera toti banii pe care ii castigase Andrei la Bingo. Luca s-a nascut intr-o zi plumburie de toamna.Avea 4 kg si plesnea pampersul pe el. Ce fericiti au fost cand i-au facut prima baita! Andrei a terminat conservatorul si a fost angajat la Filarmonica, iar Eugenia s-a intors la scoala. In scurt timp talentul si perseverenta lui Andrei l-au dus departe.A primit contracte importante la filarmonicile din Germania, Austria, Portugalia. S-au mutat intr-o vila luxoasa, Eugenia si-a deschis o scoala particulara, Luca s-a apucat de karate. Andrei s-a schimbat. Succesul l-a transformat intr-un barbat sarmant, interesant si cu mare priza la duduitele cu aer intelectual. Incet, dar sigur a inceput sa o insele: la inceput discret, apoi din ce in ce mai neglijent. Eugenia incepuse sa se ingrase, refuza sistematic sa se mai epizele si a devenit foarte certareata, aproape violenta. Viata lor devenise un calvar, iar Luca a fost cel care i-a sfatuit sa divorteze. Andrei a acceptat fara sa ezite si i-a multumit baiatului lui pentru intelepciunea de care a dat dovada. Eugenia a facut o criza de isterie, apoi un soc. Aproape un an, biata de ea a umblat pe la vrajitoare, preoti pt a intelege de ce si-a pierdut atat de brusc casnicia si de ce nu e fericita. Ba odata, chiar cand era sfasiata de indoielei si nelinisti si-a fiert niste macaroane. Luca a stat tot timpul langa ea si a sprijinit-o. In fiecare duminica Andrei venea sa-l ia la el, iar Eugenia abia daca ii vorbea.
Intr-o zi Eugenia s-a dus la sala, la cosmetica, la munte, la unul, la altul. Un doctor chiar i-a sspus ca e cea mai frumoasa femeie din viata lui.Ochii i-au capatat din nou viata, zambetul i-a luminat fata.S-a apucat de germana, si-a extins scoala particulara. Devenise o femeie de success, curtata de barbatii mai tineri si respectata de cei mai in varsta. Andrei a avut un accident de masina…grav! Nu mai putea canta niciodata la vioara. Luca ii aducea in fiecare zi portocale. A venit si Eugenia. S-au privit in ochi. Andrei a zambit ca atunci cand s-au cunoscut, iar Eugenia a ras, a plans si iar a ras. S-au mutat din nou impreuna.Eugenia a fost alaturi de el cat timp a durat depresia lui profunda.
De ziua lui i-a facut cadou o vioara!

joi, 29 ianuarie 2009

Alfabetul dupa George Calinescu


AMBITIE
Un ambitios e putin egoist si vrea sa faca din femeie o icoana pentru uzul sau personal.

ANALFABETI
Analfabetii nu pot invata pe altii alfabetul.

BUCURIE
Bucuriile premature ne impiedica san e realizam.

CONTRADICTIE
Spiritul de contradictie e personalitatea prostului.

DIALOG
Un dialog nu duce la nimic daca planurile de gandire nu coincide.

DISCORDIE
Pentru o femeie se fac crime, se strang de gat fratii intre ei, se fac razboaie.Femeia asta e discordia lumii.

DEAGOSTE
Dragostea se naste in priviri, creste pe buze si moare in lacrimi.

DUSMANUL
Dusmanul nu cauta sa faca mai bine ca tine, ci cauta numai sa te impiedice.

FEMEIE
O femeie ignorata de un barbat e un monstru.

GENIU
Unde nu e lupta, nu e nici geniu.

A GANDI
A gandi inseamna a suplini experienta cu idei.

IUBIRI
Marile iubiri au fost acelea nesatisfacute, pline de amaraciune.

PRETUIRE
Poti fi credincios unei femei, chiar facandu-i mici infidelitati cu o alta.E un fel de a o pretui prin comparative.

URA
Nu uri femeia pe care ai iubit-o ieri. De altfel cine uraste nu s-a vindecat inca de dragoste.

INDOIALA
Indoiala de sine este cea mai cumplita boala.

MEDITATIE
Excesul de meditatie paralizeaza viata.

OAMENI
Nu cunoastem niciodata bine pe oameni, ei au incaperi inchise pentru ochiul artificial.

TALENT
Talentul inseamna tristete.

marți, 27 ianuarie 2009

Iubire si tradare.

Textele care urmeaza sunt sms-uri trimise de Ea barbatului de care a fost indragostita . El a avut bunatatea de a le nota intr-un caiet managerial, cu data si ora la care au fost trimise.
• “ Esti in fiecare celula din mine- am gandurile tale in minte, pielea ta lipita de degete, ochii tai peste pleoape- visez sa cresc asa..”
• “ Sunt un scancet mic de dor de tine.”
• “ Te vreau si te iubesc. “
• “ As smulge meridianele, le-as innoda si le-as topi ca sa dau lumii alta fata si sa te tin in brate acum. Mi-e doooor de tine! ( aici e relevanta ora- 4:39)”

Cand a gasit textele locuiau impreuna de cateva luni. S-a decis sa faca ordine pe birou, iar caietul a alunecat si i s-a deschis la picioare, ca si cand ar fi avut pus un semn, anume, la paginile respective.
Gestul ca i-a transcris textile a coplesit-o. Numai ca ..pe marginea paginilor, apareau niste notite facute aiurea, mereu cu alte pixuri, cu alte creioane, care sunau cam asa:
“ Cici , serioasa” si un numar de telefon
“ Dana , ochi albasti, sani mari, studenta” si un alt numar de telefon
“ Carmen, roscata, Mihai Bravu” + numar de telefon si fix!
..iar daca ar fi continuat e foarte probabil ca sarbatorile sa le petreaca impreuna. In prima secunda cand l-a putut privi in ochi i-a spus:
- Mi-ai frant inima!
- Nu-i nimic, a raspuns el. Se repara!