Fragmente de suferinta

Cu multi ani in urma parintii mei au cununat doi tineri: el provenea dintr-o familie modesta, dar cu conceptii gresite despre viata...ea o fata simpla, tacuta si cel mai important "moldoveanca". Au avut o nunta frumoasa intr-adevar, dar la scurt timp a inceput calvarul pentru ea: batai, certuri, incriminari, acuzatii nefondate si toate astea din cauza mamei lui. Femeie rea si posesiva ce isi dorea fiul doar pentru ea si nu suporta ideea sa-l imparta cu o intrusa. Dar a trecut timpul si a aparut si primul copil. A fost fericire mare avand in vedere ca a fost baiat.
A aparut si al doilea copil..o fetita de data aceasta care imi poarta si numele.Atat a durat fericirea lor pentru ca nu dupa mult timp ea a aflat ca sufera de o boala incurabila.Nu a mai dus-o mult si a murit lasand in urma familia.Si te intrebi se poate si mai mult? Da se poate. Baiatul s-a imbolnavit si el si a plecat langa mama lui. Eram foarte mica atunci, dar imi imintesc si acum sunetul ciocanelor care bateau cuie in sicriu. O sa ma urmareasca toata viata imaginea asta cred...
Au trecut zile, saptamani, luni,ani. Cei doi ramasi singuri au incercat sa zambeasca.El s-a recasatorit si a avut un copil si cu aceasta femeie, copil care l-a facut sa uite ca mai avea o fata ce avea nevoie de ingrijiri speciale avand in vedere traumele suferite.
Fetei i-au schimbat numele crezand ca numele pe care il purta ii aduce ghinion, dar nu e atat de relevant. Sper doar sa fie fericita candva daca va putea...