joi, 20 august 2009

Fly me to the moon

DANSAM? Hai intinde-mi mana si poarta-ma in bratele tale pe acorduri de iubire pana ce am sa iti simt respiratia calda in ceafa si inima ta intr-a mea. Simti? Mai sus si tot mai sus, spre galaxii de fericire.

luni, 17 august 2009

N-ai sa stii

Sunt obosita. Am inceput sa pierd noptile fara un scop anume, fara o destinatie anume...poate doar insomnii. N-am mai visat demult acele vise ce ma faceau sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze. In schimb mi-am reluat o veche activitate care ma ajuta sa ma deconectez de cotidian: citesc.Citesc "Maidanul cu dragoste" de Zamfirescu, o carte buna.Poate o s-o citesti si tu vreodata.

Ma uitam zilele trecute peste niste poze. Uitasem de ele, uitasem de mine, uitasem ca am crescut.Au trecut asa repede anii, incat nici nu am simtit.Mi-as mai dori sa fiu si azi copil pentru simplul motiv de a avea aproape de mine toate persoanele care astazi nu mai sunt. Are si timpul calitatile si defectele lui. Timpul vindeca rani si tot timpul le adanceste, timpul fura zambete, timpul deseneaza linii pe fata, timpul e uitare, timpul ne aduce impreuna atunci cand nu ne mai gasim, timpul rugineste, timpul intinereste suflete. Am cunoscut persoane care o viata intreaga au fost singure, dar cu trecerea timpului au simtit nevoia de a avea pe cineva aproape. Poate prea tarziu. Unele lucruri trebuie facute la timpul lor. Timpul face chiar sa dispara sentimente.

Si ce daca trece timpul? Si ce daca pierdem? Si ce daca uneori uitam ca trebuie sa treaca timpul si peste viata noastra? Toate sunt randuite intr-o carte aurita sau prafuita(dupa caz) numita Destin. Cel mai trist e atunci cand ai constatat ca ti-ai pierdut timpul langa cine nu a trebuit si ti-ai scurs zambete, fericiri, vise de dragul imposibilului. Dar stiu ca intotdeauna va veni ceva si mai bun si mai bun.

Iar tu..tu niciodata n-ai sa stii ce lasi in urma.

sâmbătă, 8 august 2009

Joc in ploaie

Ieri a plouat toata ziua marunt si linistit, exact asa cum imi place mie. Numai ca umbrela mea se vrea plimbata, balerinii mei se vor udati, iar pielea mea se vrea a fi terenul de joaca al picaturilor de ploaie. Linistea din casa ma innebunea, melodiile imi unduiau trupul, iar ceaiul isi irosea aburii pentru ca eu, in toata zapaceala mea, uitasem de el. Nu stiu cand a sunat telefonul, nu stiu cand m-am imbracat, dar nu dupa mult timp eram langa el. De data asta umbrela a ramas in casa pentru ca am preferat sa ascult cum se loveste ploaia de parbrizul masinii.
Incepusera sa nu mai fie stanjeniti unul in prezenta celuilalt ca prima data cand s-au cunoscut mai bine. El i-a cumparat ciocolata amaruie pe care ea a impartit-o atent cu el; ea i-a zambit discret, iar el s-a fastacit ca un copil. S-a facut liniste si parca indemnati de cineva si-au cautat instinctiv mainile. Le-au strans pana s-au simtit unul pentru celalalt..se pierdusera, iar acum se regasisera in sfarsit. A pierdut-o in bratele lui in timp ce la ureche ii soptestea povesti fara final, care poate a doua zi nu mai aveau niciun farmec. S-a jucat in parul ei, i-a mirosit parfumul de care ii era asa dor, i-a sarutat buzele, nasul, gatul. A sarutat-o pentru toate datile in care l-a refuzat. Ea si-a plimbat incet degetele reci pe gatul lui, l-a sarutat pe frunte, i-a ciufulit parul si era fericita, iar el, cu mainile sub bluza ei vaporoasa, s-a delectate cu pielea ei fina cu miros de cirese. L-a mai sarutat o data si l-a rugat sa o conduca. Si-au spus “noapte buna!” si s-au privit cateva secunde pentru ca stiau ca a doua zi ii va trage de urechi realitatea. Ajunsa in casa a observat ca undeva in decolteu el ii lasase o mica amintire in forma de inimioara. A ras si a adomit visandu-si mica fericire.
Intotdeauna am crezut ca ploaia are un efect purificator.

joi, 6 august 2009

Recapitulare.

Inca iti mai simt parfumul pe buzele mele.Imi aduc aminte perfect acea zi,aroma caramelului topit in prezenta unei inghetate de ciocolata,totul se imbina de la sine.Parca a fost ieri. Prima oara in loc sa ma saruti mi-ai muscat buza si am crezut ca va ramane acolo,a ta.M-ai rugat sa ma joc in parul tau,l-am mirosit si avea un miros atat de deosebit...era al tau.Imi era frig si-mi clantaneau dintii,incercai sa ma incalzesti,dar era in zadar.Ne-am oprit la un semafor,s-a facut verde si noi am ramas tot acolo imbratisati...tu iti plimbai buzele pe gatul meu,iar eu eram cu nasul in parul tau.
Lumea trecea pe langa noi,dar aveam impresia ca noi trecem pe langa ei.

duminică, 2 august 2009

Privire de copil

Tristi, veseli, suparati, morocanosi sau cu chef de joaca, copiii reusesc mereu sa ne fure zambete. Astazi cand stateam linistita la terasa si cu gandul departe, o fetita cu carlioti blonzi si ochi mari albastri ma tinea de mana si ma privea razand.Nici nu a mai fost nevoie de cuvinte.Am aflat mai tarziu ca o cheama Maria.I-am zambit si eu la fel de cald si mi-am adus aminte de mine. Cand eram de varsta ei imi placea sa port palariile mult prea mari pentru mine ale frantuzoaicei.Eu mica, palaria mare si ei toti incepeau sa rada.