Privire de copil
Tristi, veseli, suparati, morocanosi sau cu chef de joaca, copiii reusesc mereu sa ne fure zambete. Astazi cand stateam linistita la terasa si cu gandul departe, o fetita cu carlioti blonzi si ochi mari albastri ma tinea de mana si ma privea razand.Nici nu a mai fost nevoie de cuvinte.Am aflat mai tarziu ca o cheama Maria.I-am zambit si eu la fel de cald si mi-am adus aminte de mine. Cand eram de varsta ei imi placea sa port palariile mult prea mari pentru mine ale frantuzoaicei.Eu mica, palaria mare si ei toti incepeau sa rada.
Un comentariu:
eu aveam o obsesie cu pantofii rosii ai unei verisoare si de cate ori o vizitam ii ascundea de mine :))
...si acum detest rosul...
Trimiteți un comentariu