N-ai sa stii

Sunt obosita. Am inceput sa pierd noptile fara un scop anume, fara o destinatie anume...poate doar insomnii. N-am mai visat demult acele vise ce ma faceau sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze. In schimb mi-am reluat o veche activitate care ma ajuta sa ma deconectez de cotidian: citesc.Citesc "Maidanul cu dragoste" de Zamfirescu, o carte buna.Poate o s-o citesti si tu vreodata.

Ma uitam zilele trecute peste niste poze. Uitasem de ele, uitasem de mine, uitasem ca am crescut.Au trecut asa repede anii, incat nici nu am simtit.Mi-as mai dori sa fiu si azi copil pentru simplul motiv de a avea aproape de mine toate persoanele care astazi nu mai sunt. Are si timpul calitatile si defectele lui. Timpul vindeca rani si tot timpul le adanceste, timpul fura zambete, timpul deseneaza linii pe fata, timpul e uitare, timpul ne aduce impreuna atunci cand nu ne mai gasim, timpul rugineste, timpul intinereste suflete. Am cunoscut persoane care o viata intreaga au fost singure, dar cu trecerea timpului au simtit nevoia de a avea pe cineva aproape. Poate prea tarziu. Unele lucruri trebuie facute la timpul lor. Timpul face chiar sa dispara sentimente.

Si ce daca trece timpul? Si ce daca pierdem? Si ce daca uneori uitam ca trebuie sa treaca timpul si peste viata noastra? Toate sunt randuite intr-o carte aurita sau prafuita(dupa caz) numita Destin. Cel mai trist e atunci cand ai constatat ca ti-ai pierdut timpul langa cine nu a trebuit si ti-ai scurs zambete, fericiri, vise de dragul imposibilului. Dar stiu ca intotdeauna va veni ceva si mai bun si mai bun.

Iar tu..tu niciodata n-ai sa stii ce lasi in urma.