Intr-un colt de suflet

Ploua asa linistit afara si se aude atat de frumos pe acoperisuri si sub umbrele. Aproape mecanic toti se indreapta spre o destinatie precisa blestemand ploaia ca s-a amestecat in planurile lor. Mai vezi, ce-i drept, din cand in cand si cateva umbrele izbite de ploaie care sunt dirijate atent de mana masculina a cuplului. Sunt uzi pana la piele,dar cu toate astea se tin de mana si isi zambesc discret continuand sa joace impreuna sah cu picaturile. Poate ca atunci e cel mai bun moment sa te pierzi in anonimat in incercarea de a obtine iertare sau ingaduinta din partea persoanei fata de care ai gresit. Mi-e frica atunci cand tuna si cand fulgera si de fiecare data cand am nevoie nu e nimeni care sa ma adaposteasca la el in brate. Nu e nimeni si atunci prefer sa inchid geamul si sa ma bag in patul meu mereu nefacut. Sunt lucruri neinsemnate, marunte, dar tocmai aceste lucruri marunte le ajuta pe cele mari sa se dezvolte. Probabil acum ea e in balcon cu aceeasi cana de ceai verde in mana gandindu-se ca poate si tu asculti ploaia si te gandesti ca timpul nu poate sta in loc pana te vei hotara tu ce alegi din bolul cu sanse.Timpul nu face altceva decat sa stearga si acele multe, putine sentimente care au mai ramas. La mine in fotoliu ploua cu indiferenta. Oare ploaia ar putea spala si amintirile?