sâmbătă, 13 septembrie 2008

Merci beaucoup


Trebuie sa recunosc ca atunci cand eram mai micute nu ne intelegeam deloc. Eram personalitati deferite (si suntem) si ca atare aveam moduri diferite de a gandi si a percepe lucrurile. Dar cu timpul am ajuns sa ne apropiem mai mult si sa ne ajutam cand am avut nevoie una de alta. Am trecut prin atatea impreuna si cred ca le-am facut fata in cea mai mare parte. Sunt lucruri pe care le stim doar noi doua, lucruri pastrate bine in cutia cu secrete si care acolo trebuie sa ramana. Am mai facut si nebunii, ca de eram si noi copii. Si acum ne aducem aminte de ele cu zambetul pe buze.

Esti singura persoana pe care o sun cand ma macina o anumita problema sau cand ma cert cu “lumea”. Tot tu esti cea care ma consoleaza si imi da solutii pentru rezolvarea problemelor. Ai stiut intotdeauna cand am nevoie sa fiu singura si m-ai lasat…bineinteles ca pe urma mai venea si morala din care mai invatam si eu cate ceva. Am avut mereu incredere in tine si stiu ca si pot avea oricand.

Sunt una din putinele persone care te cunoaste cu adevarat. In spatele temperamentului tau puternic se ascunde sensibilitate si dragoste.

Iti multumesc pentru tot (stii tu) si zambeste pentru ca timpul nu se opreste doar la un anumit “El”. Si regatul fluturilor e fara imparat,dar lucrez mai bine sinngura cu discipolii mei.

Cherie te iubeste.

Niciun comentariu: