marți, 16 septembrie 2008

A fost imprudenta mea.



Astazi m-am simtit chiar rau si inca ma simt. Sunt racita, imi curge nasul, imi lacrimeaza ochii (raceala sau..?), sunt infundata, as zace in pat inconjurata de servetele parfumate si ceai. Si daca nu era de ajuns mai ma doare si burtica. Am asteptat-o pe mama cateva ore bune ca sa ma dadaceasca si sa ma faca bine, dar nu in pat asa cum s-ar crede, ci la pc. Din curiozitate si dorinta mi-am calcat pentru a nu stiu cata oara orgoliul in picioare ca sa-mi dovedesc mie ca inca ma mint. Am lansat niste invitatii unor persoane si am plecat in pat la tv.

I-a venit magnifica idée sa iesim la cumparaturi de inceput de an scolar. Desi nu aveam niciun chef m-am mobilizat si am plecat. Dupa ce am batut toate librariile, am gasit in sfarsit ce cautam si ne indreptam catre casa, dar din pacate eu stau prea bine cu vederea si prea prost cu prudenta. Intamplator am zarit pe strada o persoana pe care oricum vroiam sa o intalnesc. Te-am facut sa te intorci din drum cu multe insistente.-La multi ani! Cam tarziu, dar nu asta conteaza, ci felul in care te-ai purtat: rece, distant si poate chiar indiferent. Totusi imi pare rau ca am stat asa putin de vorba pentru ca mai aveam niste lucruri sa-ti spun, dar poate voi mai avea si alte ocazii. O singura chestie m-a mai deranjat, de altfel cea mai importanta, dar nu mai conteaza pentru ca nu merita efortul. Cu toate astea mi-a facut placere sa te reintalnesc.

Ne recunoastem, dar ne mai cunoastem?

Niciun comentariu: