marți, 16 septembrie 2008

De mana impreuna





E adevarat ca imi place toamna, dar parca totusi zilele astea a fost prea frig. Cum suntem noi oamenii! O specie care oricat si orice i-ai da tot nu e bine. Cand afara erau 40 de grade ne perpeleam de caldura si ceream indurare: putina racoare, putina ploaie. Acum cand le-am avut ne dorim din nou sa vedem soarele.

Am cerut soare, ni s-a dat soare, dar nu pentru mult timp pentru ca in curand o sa vina iarna. Ahh mi-e asa dor si de zapada, exact cum mi-e dor de copilarie. Intotdeauna mi-a placut prima zapada, primii fulgi care mi s-au topit pe piele, dar totul pana la inghet. Il urasc. Trece si iarna la fel de repede cum a trecut si vara. Trece vreme pe langa noi pe nesimtite si nici nu ne dam seama cand am imbatranit.

Astazi cand mergeam pe strada mi-a atras atentia un cuplu de batranei: ea cu parul alb si ridata, dar totusi cocheta; el in baston si parea genul de om care in tinerete a fost cineva. Ce m-a fascinate la ei e ca inca se tineau de mana. Se vedea ca se respecta si inca se iubesc. Mergeau atat de increzatori, iar ea se simtea in siguranta in mana lui. E asa de frumoasa aceasta unire si e pacat ca nu o practica toti..unii au si uitat ce inseamna.

Candva ne tineam si noi de mana…

2 comentarii:

mara.loredana spunea...

iubirea nu consta intr-o tinere de mana dar asta e un semn ca inseamna ceva pentru ambii parteneri :X
ar trebui sa il publici intr-o revista articolul k e super :X

Secretara spunea...

Multumesc, Mara! :*