luni, 15 septembrie 2008

In gol


Iar ma aflu in locul asta pe care il vizitez mereu, dar care nu-mi permite niciodata sa ajung pana la capat. Cunosc fiecare bucata de pamant, zgomotul raului, verdele inconfundabil si simt aerul rece si proaspat in nari.

Cred ca de data asta va fii altfel si mai cred ca voi ajunge acolo. Sunt imbracata intr-o rochita alba vaporoasa, iar parul imi flutura in vant. Curiozitatea nu-mi mai lasa timp sa analizez toate aceste detalii care au semnificatia lor.

E destul de abrupt. Incep sa urc si simt cum deodata mi se ingreuneaza respiratia.Dupa cateva ore de mers incep sa ma lase puterile. Am ajuns in locul unde ma opream mereu, dar continui sa merg mai departe. Si am mers zile, saptamani, poate chiar ani.

Linistea asta parca ma innebuneste si tip. Ma auzi? Si daca ma auzi de ce nu vii?Ti-e teama? Hai, curaj! Uite eu sunt aici sus si toata lumea e la picioarele mele. Hai vino sa atingem cerul impreuna! Eu deja m-am murdarit de albastru.

Ma apropii tot mai mult de margine. Inchid ochii incet, incet…Intind bratele si ma las in bataia vantului. Mi-am eliberat sufletul; zboara alaturi de mine. Simt un fior in stomac..ca atunci cand te indragostesti pentru prima oara. E cea mai placuta senzatie traita pana acum, dar….

[…] 6:45 Suna ceasul. E timpul sa ma trezesc si sa merg la scoala, dar mai raman putin in pat pentru ca m-a tulburat prea tare visul.

Niciun comentariu: