Inca..

Te-as intelege din priviri. Acum mi se pare firesc. Ti-as contura zambetul..poate m-ai saruta, imi simti parfumul care stiu ca-ti place..poate te-as lua in brate, m-as lasa purtata pe ritmul muzicii.. poate te-ai juca in parul meu, mi-ai trimite trandafiri..poate ti-as imbraca dimineata camasa. -Dansam? -Urmatorul dans zici? -As putea sa am toate astea acum, dar asta ar insemna sa iau decizii si nu-mi place. Mi-e frica de ce ar putea urma. Pana atunci: sa cante muzica!

Pentru tine

"Eu am incetat sa mai sper. Nu-si au locul reprosurile si gandurile; astea trebuiau spuse in alt context. In sufletul meu nu prea se gaseste nimic. Chiar nimic! Am incetat demult sa mai sper sau sa visez. Ceea ce traiesc nu se numeste fericire, nici tristete, doar impacare. Nu fac referire la noi doi. Pentru simplul motiv ca ne-am departat enorm si ne-am pierdut. A fost odata si s-a dus.Sper sa gasesti pe cineva cu care poti sa ajungi la niste concluzii. Eu nu pot sa trag concluzii nici macar pentru mine.

Ramas bun."

Gandeste-te ca acum aceste randuri se intorc in acelasi stilou ruginit.
Noapte buna.

Declaratie de dragoste

Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.


Tu esti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa caruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.


Tu esti poate insasi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-si apele
În franturile surasului tau.


Îti port uneori pasii în priviri
Si surasul în joc de petale,
Îti darui zambete si-ti fur amintiri
Ascunse în soapte domoale.


Sunt zîmbet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista de genele-nchise.


Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sarutul furat la-ntamplare
Sunt scrisul stangaci în nopti de april
Sunt prima si ultima floare.


Sunt mainile tale duioase si reci
Sunt noaptea ce n-o poti rosti
Sunt visul purtat în gand de-amandoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.


Eu sunt un zbor frant
O melodie de aripi neterminata,
Un pas descult pe o plaja fierbinte
Un zambet pierdut în rasul tau.


Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.


Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fara rost
În ierni de asteptare.


Tu esti dimineata alba care-si lipeste
Trezirile reci si moi de geam,
Tresarindu-mi tacut în perdele
Stiind ca tu esti tot ce am.


Tu esti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa într-un apus de nedeslusit,
Rostagolindu-si visator chemarile
Spre alte chemari.


Tu esti cu ochii umezi
De surasul stelelor,
Ce tremura adanc de dureros în mine
Cand soaptele mele ti le daruiesc.


Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stapanesc si pe care
Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte.


Tu esti primavara cu inimi înflorite
Rasfirand crengile de cais,
În fiecare fereastra
A ochilor mei înfrigurati care te asteapta.


Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenuncheaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea ta.


Tu esti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana în brate mangaietoare.


Tu esti iarna cea pustie
Ce ma frange în fiecare despartire,
Cu ochi straini si plecari nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.


Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se înfioara sub numele tau,
Si-si înalta miresmele
În sonoritatea alba a unei chemari.


Tu esti taria ce se ridica în copacii mei
Si le înfloreste crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.


Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
În fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita în geam.


Tu esti pasul nehotarat
Al strazilor mele înfrigurate,
Din diminetile cand te asteptam
Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere.


Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec închis în trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.


Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si înalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.


Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de maine
Ce ne uneste visurile.


Ma întreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O! Tu cea cu ochii verzulii
Atat de limpezi si frumosi.

Declaratie de dragoste de George Sovu

Urari

Dumnezeu trece si bate la usa fiecarei persoane pentru a-i oferi ceea ce are mai scump si mai pretios: Fiul Sau. Il primesc si eu cu sufletul deschis urandu-va CRACIUN FERICIT! Va doresc tuturor ca aceasta zi sa va umple sufletele de lumina, sa va ofere linistea dupa care ati alergat tot anul si sa simtiti toti caldura cu care va inconjoara cei dragi. Incercati, macar acum, sa fiti mai buni, mai calmi si mai impaciuitori cu voi si cei din jur. Iertati, uitati si incercati sa reparati toate supararile pe care le-ati pricinuit peste an. Sper ca Mos Craciun sa vina la fiecare cu sacul plin si sa va implineasca fiecare dorinta rapindu-ca astfel zambete. Deci: beti ponderat, mancati moderat, dormiti putin, petreceti mult si daruiti. Ps1. Sper ca Mos Craciun sa-mi aduca ce i-am cerut: zapada :D. Ps2. Pace in suflet iti doresc! Sincer.

Ma gandeam aseara ca totusi, cu nimeni nu mi-e usor sa fiu sincera decat cu tine. Spre tine gandurile si sufletul se indreapta natural, ca floarea-soarelui dupa soare, asteptand sa le luminezi. Cu tine sinceritatea nu e un efort; dimpotriva, reticentele necesare uneori intre un baiat si o fata imi par nefiresti si greu de pastrat.

Tu si tu

S-au intamplat atat de multe week asta, atat de multe incat m-au facut din nou sa intru in acea stare de confuzie. Sunt confuza pentru ca nu mai stiu daca voi doi sunteti adevar sau minciuna si asta din cauza faptului ca tu apari cand eu zic gata si a faptului ca Tu iti dezvalui si celalta fata de care eu am fugit mereu. Nu vreau sa va compar pentru ca si "tu" si "Tu" sunteti la fel de speciali pentru mine. Oricum cert e ca acum prioritatile mele sunt altele si imi doresc sa gasesc ceea ce caut de foarte mult timp; si am gasit o parte din "comoara" in Tine.
As vrea sa-ti multumesc pentru faptul ca atunci cand am avut mai multa nevoie ca niciodata de cineva care sa ma asculte, Tu mi-ai fost aproape si m-ai consolat spunandu-mi ca nu sunt singura si ca se poate si mai rau.
Mai exista inca persoane care stiu sa te faca sa te simti femeie.

* randuri scrise cu ceva timp in urma, dar care s-au mulat perfect prezentului. :)

La ce buna iertarea?

Prin ochiuri de geam murdare, prin ceata si prin vant, prin ploi si prin troiene, pe drumuri brazdate de bucuria inimilor noastre revii mereu tu, tu care uneori pleci, alteori uiti sa mai vii. Ca de fiecare data te astept langa soba ascultand cum trosneste focul si sunt mereu pregatita sa te ascult cu cata seninatate iti povestesti drumetiile. Dar tac, zambesc, te privesc, iti mai torn in cana putin vin fiert care atat de mult iti place si incerc sa inteleg de ce te-am mai primit dupa atata amar de vreme in sanul caminului meu. Ciudat. Ai fost foarte surprins ca dupa plecarea ta nu s-a schimbat nimic: poza cu noi e tot pe noptiera, cana ta de cafea e tot pe masa langa a mea, in casa miroase a portocala exact ca in ziua in care ai plecat, iar hainele tale sunt tot in dulapul meu. Asa le-ai gasit mereu si asta pentru ca niciodata nu am fost suficient de puternica incat sa renunt si sa o iau de la capat. Mi-a fost greu sa-ti accept plecarea si cand in sfarsit ma resemnasem cineva mi-a batut din nou la usa.
Iar tu, tu n-ai apreciat nimic din tot ce ai gasit si ce ti s-a oferit. Ai considerat mereu ca totul e un dar pe care in mod cert il meritai, dar pentru care n-ai facut nimic sa ramana intact. Apari mereu atunci cand ma astept mai putin, soptesti rusinat cateva cuvinte, iti ceri iertare, promiti sa te schimbi, sa ma faci fericita langa tine. Candva chiar te credeam. Cat de naiva puteam fi! Stiu deja: "imi cer scuze.am ajuns asa de tarziu ca toate florariile erau inchise". Nu vreau flori, ci promisiuni indeplinite. Dar tu zambesti si imi saruti mana fiindca stii ca ti-ai incheiat numarul si la noapte cineva te va tine in brate cu siguranta. Maine e alta zi. Pana atunci sa profitam deci.
Plecarile tale mi-au golit sufletul, mi-au sters zambetul de copil,mi-au imputinat sentimentele si au stins incet, incet dorinta de a privi in aceeasi directie cu tine.O relatie se cladeste cu ajutorul si dorinta ambelor parti. Atata timp cat unul nu face nimic, iar celalat ofera tot ce considera mai bun din el, atunci legatura e sortita esecului. Unde esti tu acum? Nu aud! Aa iar ai plecat.
Peste cateva luni cand s-a intors acasa a gasit obloanele trase, o pisica invatandu-si puii tainele lumii, iar pe o tablita era scris : De vanzare. S-a asezat pe prag tinandu-si capul in palme si a inceput sa planga.I se derulau amintiri, ea si rasul ei, mirosul pielii ei pe care il savura in fiecare noapte, dar prea tarziu. Ea a plecat fara sa-ti spuna, fara sa-i pese, fara sa se gandeasca la altcineva in afara de ea. Cine sa te mai ierte? Unde sa te mai intorci? Pleaca acum!
La ce buna iertarea?

Pasager

De doua nopti incerc sa-mi fac ordine in ganduri si nu reusesc. Oricat le-as pune cap la cap, oricat de obiectiva as incerca sa fiu, sunt totusi intrebari care ma framanta. Intrebari care imi starnesc incertitudinea, intrebari ce sporesc neincrederea, intrebari care imi justifica nelinistea. Cine sa-mi raspunda? Cine sa ma linisteasca? Cine sa ma asculte? Alergati toti in directii atat de diferite incat nu mai am timp sa-mi pot deschide sufletul.
Acum multa vreme am primit un buchet de trandafiri albi. Rusinat mi-a spus "Iarta-ma" si l-am iertat pentru ca cineva ajunsese sa ma cunoasca destul de bine. Am pastrat mult timp intr-un sertar acei trandafiri, atat de mult incat incepuse sa miroasa a amintiri, dar a venit o vreme cand altcineva mi-a patruns in suflet. Atunci am aruncat trandafirii fara nicio urma de regret sau dezamagire, parere de rau sau tristete. De ce nu pot face la fel si acum? De ce nu pot arunca tot ce ma framanta si nu ma lasa sa spun: "sunt in sfarsit fericita"? Poate pentru ca...
Iubirea? Un fleac.

Un fel de replica

De-a lungul timpului am invatat ca pentru a judeca un om ar trebui mai intai sa il cunosti dincolo de masca pe care o poarta toti zilnic in societate. Nu poti judeca un om dupa o greseala, dupa o fapta care nu corespunde principiilor tale. Suntem oameni si gresim. Sa gresesti e omeneste cred. Tu nu? Suntem oameni si asta ne diferentiaza atat de mult unii de ceilalti. Intr-o lume ce si-a uitat bunul mers au inceput sa se loveasca valori, principii, concepte, dar cu toate astea trebuie sa ne adaptam repede pentru a nu fi calcati in picioare. Nu poti tine pasul? Nu te poti adapta? Ridica-te si nu mai da cu pietre in cei din fata ta.
De doua zile ma tot framanta cateva cuvinte. Sunt o persoana sincera, poate prea sincera uneori. Mi s-a mai intamplat sa omit anumite lucruri, dar asta nu inseamna ca mint sau ca mi-am pus masca. Unele lucruri e bine sa ramana nespuse. Intotdeauna mi-a placut sa fiu inconjurata de sentimente nobile, sa stiu ca cineva e mereu langa mine. Trebuie sa recunosc: nu-mi place singuratatea. Mi-e frica de singuratate si tocmai de aceea incerc mereu sa-mi urmez axa placerilor. Gresesc? Sunt egoista? Spune-mi!
Am dreptul la un gram de fericire fara sa cauzez suparari cuiva.

Pentru raspunsuri

Sunt atat de multe intrebari fara raspuns, intrebari ce provoaca nelinisti si nesiguranta, intrebari ce separa deciziile, dar sunt totusi intrebari care ne tin in ringul de dans. Se intampla de multe ori ca lucrurile care domnesc pe fagasul normalului sa ni se para atat de absurde incat sa ridice mari dileme. Si toate astea se intampla atunci cand te saturi de prea mult bine.
Eu totusi am raspunsuri la intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata.Am totusi vorbe intelepte si ganduri pline de intentii bune.