Cugetarile lui

-Ai intalnit marea iubire pana acum?
Se gandeste ce sa-i raspunda…grea intrebare pentru unul ca el.
-Cine sunt eu ca sa pot defini iubirea? Am iubit si am fost ranit, am fost iubit si am ranit la randul meu. Daca ar fi dupa mine as situa iubirea pe aceeasi pozitie cu suferinta, dar sunt ele sinonime? Uite acum cand vorbesc cu tine imi fuge gandul la ea, dar oftez, trag aer in piept si iti raspund la urmatoarea intrebare? Stii tu cum se cheama asta?Se numeste dor de ea si de trecut, de amintiri si de fericire pentru ca ea chiar m-a facut fericit atunci si cine stie poate o sa mai ma faca vreodata. Hai sa iti vorbesc despre ea. Era un copil cand am cunoscut-o..pot spune ca s-a maturizat langa mine. Avea un zambet fermecator si cand radea facea gropite.In urma ei ramanea tot timpul parfumul ala al ei....miros de frezii si cand se supara facea un mic rid pe frunte dupa care izbucnea in ras si ma strangea in brate. Si privirea aia a ei…de cate ori gresea se uita la mine cu o privire de copil, imi spunea “te iubesc” si o iertam. Inca regret ca nu am putut sa o fac atat de fericita pe cat merita ea. Dar intr-o zi ne-am certat, am plecat si am incercat sa uit. Am pus un lacat toturor sentimentelor mele, dar n-am aruncat cheia..am pus-o totusi pe birou. Stiu ca nu o sa mai fim impreuna, dar nu voi fi eu cel care va trai cu remuscarea ca poate daca eram acum cu ea era bine? Stii si tu ce se spune ca in general marile iubiri sunt cele neimpartasite sau neimplinite. Si atunci ma intreb: asta e marea iubire? Si daca nu ar fi dor ar mai fi iubire?
-Iti e dor pentru ca iubesti.Si ai totusi libertatea sa deschizi lacatul sau sa te impaci cu tine si sa mergi mai departe, pe un alt drum pentru ca sunt sigura ca vor mai fi si alte strazi cu soare.
-Tot ce-mi doresc e un nou inceput fara un sfarsit.Vreau o relatie care sa ma faca din nou sa vibrez. Pana atunci pot sa ma simt bine si sa le spun la toate ca le iubesc.
-Tipic tie…