Aripi frante

E trist cand ni se sugereaza ca viata e ceea ce ni se intampla in timp ce facem planuri. Pentru mine ieri este trecut, azi este un dar, iar maine este un bonus. Desi gandesc, uneori ma indragostesc.
E trist ca ceea ce numim viata nu este adesea decat balacarirea si adancirea in nimicuri cotidiene. In mod bizar, asta face ea, din exterior, propria existenta sa ni se para perfect organizata, desi este doar ordinar de dependenta.
E trist ca fericirea devine inspaimantatoare, ba chiar insuportabila la gandul ca durata ei este minuscula in comparatie cu amintirea ei. Cand si amintirea dispare, inseamna fie ca ai murit, fie ca poti s-o faci linistit.
E trist cum viata poate deveni o tortura zilnica atunci cand iubesti pe cineva care pare mereu sa astepte altceva sau pe altcineva. Asta confirma teoria conform careia iubesti cu atat mai puternic atunci cand dragostea nu iti este impartasita, sau ca iubesti cu mai multa disperare atunci cand iubirea este imposibila. Paradoxal cand unul iubeste prea mult, celalalt primeste prea putin.
E trist ca la sfarsitul drumului comun, in loc de “au trait fericiti pana la adanci batraneti” se potriveste mai bine “au trait doar casatoriti si nefericiti”.
E trist cand esti nevoit sa refuzi inima cuiva care nu vrea decat o bucata din sufletul tau, asociat cu veranda,balansoar, pisica si multe carti, dar e si mai trist sa constati ca tocmai atunci sufletul tau apartine altcuiva.
E trist ca mereu am fost cea mai buna alegere, desi am oroare de sentimentele “muncite”, care nu fac decat sa-ti transforme amintirile clipelor de dragoste iresponsabila in ochiuri murdare de geam aburit.
Sunt trista pentru ca m-am razvratit prea tarziu si nu mai stiu cat din neincrederea in oameni se numeste de fapt frica de oameni.
Sunt trista pentru ca oricat de mult am iubit, reciprocitatea nu a fost pe masura.
Sunt trista pentru ca am demisionat temporar din viata cuiva doar pentru a-l astepta sa oboseasca.
Sunt trista pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt si cele mai dureroase.
Sunt trista pentru ca telefonul nu mai suna, pentru ca e intuneric si pustiu fara tine.
Sunt trista pentru ca as vrea sa-ti scriu si nu indraznesc.
Si sunt trista pentru ca nu stiu daca ma mai simti, ma mai auzi?

Nimic nu mai e cum era odata. Nici macar halvita. […]

Clatite cu cirese

Intr-un colt de lume, pe-o planeta creata langa-o mare albastra, un castel de sticla si-o regina mica.

Tocmai aici locuia si Printesa Cireselor [ si era una la parinti si mandra-n toate cele]. Avea un farmec aparte aceasta printesa si cel ce reusea sa-i intre in voie era cel mai fericit din regat. Era misterioasa ceea ce ii facuse pe multi sa se indragosteasca de ea, aparent tucuta stia mereu cum sa-si atinga scopul si ce-si doreste. Multi printi si regi din toate tinuturile si planetele au incercat sa-i fure inima,dar niciunul nu a reusit. Asa ca intr-o zi tatal ei, regele, a chemat-o la el pentru a o anunta ca in prima sambata cu luna plina va avea loc un bal pentru a-i gasi pretendentul ideal. Zis si facut.
Timpul a zburat atat de repede incat ziua balului i-a luat prin surprindere.Era agitatie mare in palat: menajera stergea cu o mana geamul, iar cu piciorul freca podelele, camerista o ajuta pe printesa sa se imbrace, bucatareasa urla isterica la servitoare in timp ce mancarea se ardea..ce sa mai..agitatie mare.Seara, atunci cand sala s-a umplut de invitati distinsi si-a facut aparitia si Printesa Cireselor.Prezenta ei a starnit valva, iar indiferenta ei i-a facut pe multi sa suspine.Toti au incercat sa se ridice la inaltimea ei: Printul Perelor a invitat-o la dans, Printul Piersicilor i-a recitat poezii, regele Merelor a privit-o dragastos toata seara, Printul Visinelor i-a daruit trandafiri, iar Regele Portocalelor i-a cantat o serenada, dar niciunul nu a fost pe masura asteptarilor ei. Ea mostenise de la bunica ei spiritul de antreprenor si de aceea stia ca se va casatori si cu un anumit scop. Dupa cateva ore bune in care Ea i-a ascultat pe toti si-a facut aparitia si El, Regele Clatitelor. Stia ca ii era predestinat: au dansat toata seara, au vorbit, s-au cunoscut, l-a prezentat tatalui rege si au stabilit sa se casatoreasca cat mai repede…probabil dragoste la prima vedere.

Si au trait fericiti pana azi si au avut multe clatite cu cirese impreuna.

Timpul intr-un fum de tigara

Ai simtit vreodata ca nu poti trai fara cineva?Ca timpul se opreste in loc atunci cand nu este cu tine, ca este aleasa(ul) inimi si ca iti doresti sa ramai vesnic alaturi de persoana respectiva? Si totusi...

EA-buna! Ce faci?

EL-buna!Bine.Sunt in pauza de masa si tocmai ma duceam sa imi iau ceva de mancare.

EA-Aa ce bine si eu la fel.Ce zici mergem sa luam masa amandoi? Mai stam de vorba, ne povestim ce am mai facut. Ce zici?

In urmatorul moment el duce tigara la gura, trage din ea si brusc ii revin in minte toate amintirile petrecute cu ea. O priveste. Nu stie ce sa zica pentru ca din dragostea pe care i-o purta nu a mai ramas nimic. Sta pe ganduri...mai trage un fum in timp ce ea inca asteapta un raspuns.Se mai uita odata atent la ea, dar de data asta fara sa isi dea seama o analizeaza din cap pana in picioare si in final da raspunsul: -Nu, nu pot.Imi pare rau si se gandeste imediat ce scuza sa inventeze ...evident una necredibila, dupa care isi vede mai departe de drum.Mergand usor se mai uita odata in spate si poarta un monolog cu el insusi...

-Doamne parca as fi stat de vorba cu o straina,nu cu cineva cu care am avut o relatie de ani buni.Parca ar fi o femeie oarecare de pe strada cu care am schimbat cateva vorbe.

TIMPUL...schimba oameni, schimba sentimente.Tot ce ne mai ramane din timp sunt amintirile si cele placute si cele neplacute.In mintea lui ramane totusi o singura intrebare:

-Oare cum ar fi fost daca am fi ramas impreuna?!

Sah mat

Iar se lasa seara.Obosita merge la culcare lasandu-si trupul greu sa alunece in patul mereu mirosind a levantica. Atata liniste si atata negru o ingrozesc si simte un fior ce-o face sa tresara: parca se misca perdeaua, parca ii zambeste cineva din poza de pe noptiera, parca e cineva langa ea si parca totusi miroase a cafea. Ca de fiecare data i se pare…e doar lipsa lui.
A adormit zambind pntru ca stia ca o sa-l viseze iar, numai ca de data asta in loc de iarta-ma, te iubesc, imi cer scuze, el i-a spus “imi pare rau, dar eu ma retrag..”. Nu a avut nici macar curajul sa o priveasca in ochi.S-a ridicat si a plecat pe alt drum, lasand-o cu prea multe intrebari, dileme si sentimente. In alte circumstante poate ca ar fi plans, dar a zambit amar gandindu-se ca persoanele ca el nu merita nici macar sa te gandesti la ele. Si cand te gandesti ca a pierdut atat de mult timp agatandu-se de promisiuni si de iluzia ca poate de maine va fi mai bine. Mai bine pentru cine? Nu mai conteaza acum pentru ca ei nu ii mai pasa. L-a iertat pentru tot ca sa poata merge mai departe fara regrete, neimpliniri si esecuri. Nu o sa-l urasca niciodata pentru ca el este o mica parte din viata ei si pentru ca ea chiar l-a iubit.
Dimineata se trezeste devreme in zgomotul asurzitor al ceasului.Isi misca picioarele in asternuturi, isi aduna parul ravasit, se ridica si deschide fereastra. Inchide ochii, respira adanc pana ce aerul ii circula prin vene si isi aminteste ca astazi e joi. Isi face repede un dus, se imbraca cu cea mai vaporoasa rochita a ei…cea alba da. In toata zapaceala ei, inainte de a pleca a spart geamul ramei in care inca se afla poza lui (punct si de la capat).
In parc, langa domnul acela misterios o astepta un trandafir rosu.
Ei ii plac jocurile, iar lui provocarile.

Formular

-Numele şi prenumele?
-Eu.

-Anul de naştere?
-Cel mai tânăr an
când se iubeau
părinţii mei.

-Originea?
-Ar şi semăn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.

-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.

-Părinţii?
-Am numai mamă.

-Numele mamei?
-Mama.

-Ocupaţia ei?
-Aşteaptă.

-Ai fost supus
Judecăţii vreodată?
-Am stat nişte ani închis
În sine.

-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
În pământ străin. Anul 1945.


Formular de Grigore Ureche

Cugetarile lui

-Ai intalnit marea iubire pana acum?
Se gandeste ce sa-i raspunda…grea intrebare pentru unul ca el.
-Cine sunt eu ca sa pot defini iubirea? Am iubit si am fost ranit, am fost iubit si am ranit la randul meu. Daca ar fi dupa mine as situa iubirea pe aceeasi pozitie cu suferinta, dar sunt ele sinonime? Uite acum cand vorbesc cu tine imi fuge gandul la ea, dar oftez, trag aer in piept si iti raspund la urmatoarea intrebare? Stii tu cum se cheama asta?Se numeste dor de ea si de trecut, de amintiri si de fericire pentru ca ea chiar m-a facut fericit atunci si cine stie poate o sa mai ma faca vreodata. Hai sa iti vorbesc despre ea. Era un copil cand am cunoscut-o..pot spune ca s-a maturizat langa mine. Avea un zambet fermecator si cand radea facea gropite.In urma ei ramanea tot timpul parfumul ala al ei....miros de frezii si cand se supara facea un mic rid pe frunte dupa care izbucnea in ras si ma strangea in brate. Si privirea aia a ei…de cate ori gresea se uita la mine cu o privire de copil, imi spunea “te iubesc” si o iertam. Inca regret ca nu am putut sa o fac atat de fericita pe cat merita ea. Dar intr-o zi ne-am certat, am plecat si am incercat sa uit. Am pus un lacat toturor sentimentelor mele, dar n-am aruncat cheia..am pus-o totusi pe birou. Stiu ca nu o sa mai fim impreuna, dar nu voi fi eu cel care va trai cu remuscarea ca poate daca eram acum cu ea era bine? Stii si tu ce se spune ca in general marile iubiri sunt cele neimpartasite sau neimplinite. Si atunci ma intreb: asta e marea iubire? Si daca nu ar fi dor ar mai fi iubire?
-Iti e dor pentru ca iubesti.Si ai totusi libertatea sa deschizi lacatul sau sa te impaci cu tine si sa mergi mai departe, pe un alt drum pentru ca sunt sigura ca vor mai fi si alte strazi cu soare.
-Tot ce-mi doresc e un nou inceput fara un sfarsit.Vreau o relatie care sa ma faca din nou sa vibrez. Pana atunci pot sa ma simt bine si sa le spun la toate ca le iubesc.
-Tipic tie…

Fragmente de suferinta

Cu multi ani in urma parintii mei au cununat doi tineri: el provenea dintr-o familie modesta, dar cu conceptii gresite despre viata...ea o fata simpla, tacuta si cel mai important "moldoveanca". Au avut o nunta frumoasa intr-adevar, dar la scurt timp a inceput calvarul pentru ea: batai, certuri, incriminari, acuzatii nefondate si toate astea din cauza mamei lui. Femeie rea si posesiva ce isi dorea fiul doar pentru ea si nu suporta ideea sa-l imparta cu o intrusa. Dar a trecut timpul si a aparut si primul copil. A fost fericire mare avand in vedere ca a fost baiat.
A aparut si al doilea copil..o fetita de data aceasta care imi poarta si numele.Atat a durat fericirea lor pentru ca nu dupa mult timp ea a aflat ca sufera de o boala incurabila.Nu a mai dus-o mult si a murit lasand in urma familia.Si te intrebi se poate si mai mult? Da se poate. Baiatul s-a imbolnavit si el si a plecat langa mama lui. Eram foarte mica atunci, dar imi imintesc si acum sunetul ciocanelor care bateau cuie in sicriu. O sa ma urmareasca toata viata imaginea asta cred...
Au trecut zile, saptamani, luni,ani. Cei doi ramasi singuri au incercat sa zambeasca.El s-a recasatorit si a avut un copil si cu aceasta femeie, copil care l-a facut sa uite ca mai avea o fata ce avea nevoie de ingrijiri speciale avand in vedere traumele suferite.
Fetei i-au schimbat numele crezand ca numele pe care il purta ii aduce ghinion, dar nu e atat de relevant. Sper doar sa fie fericita candva daca va putea...

Eugenia

Se maritase foarte tanara si oarecum impotriva vointei ei. Nu era pregatita, dar Andrei , cuprins de febra lecturilor, cand aflase ca este gravida s-a hotarat brisc: un barbat adevarat obtine intotdeauna ce doreste. Iar el dorea copilul, o familie! Si nimic nu-l putea clinti, dorinta lui a fost atat de puternica incat a alungat orice obstacol.Erau saraci, abia daca putea iesi din casa. Eugenia manca macaroane, iar el ciulama. Prietenii mai treceau pe la ei si le lasau mancare. Ea lucra ca invatatoare la o scoala, iar el ca tanar student la Coonservator, mai facea meditatii cu cativa copii de bani-gata. Odata au facut-o lata cu Santal, salam de Sibiu si somon. Cheltuiesera toti banii pe care ii castigase Andrei la Bingo. Luca s-a nascut intr-o zi plumburie de toamna.Avea 4 kg si plesnea pampersul pe el. Ce fericiti au fost cand i-au facut prima baita! Andrei a terminat conservatorul si a fost angajat la Filarmonica, iar Eugenia s-a intors la scoala. In scurt timp talentul si perseverenta lui Andrei l-au dus departe.A primit contracte importante la filarmonicile din Germania, Austria, Portugalia. S-au mutat intr-o vila luxoasa, Eugenia si-a deschis o scoala particulara, Luca s-a apucat de karate. Andrei s-a schimbat. Succesul l-a transformat intr-un barbat sarmant, interesant si cu mare priza la duduitele cu aer intelectual. Incet, dar sigur a inceput sa o insele: la inceput discret, apoi din ce in ce mai neglijent. Eugenia incepuse sa se ingrase, refuza sistematic sa se mai epizele si a devenit foarte certareata, aproape violenta. Viata lor devenise un calvar, iar Luca a fost cel care i-a sfatuit sa divorteze. Andrei a acceptat fara sa ezite si i-a multumit baiatului lui pentru intelepciunea de care a dat dovada. Eugenia a facut o criza de isterie, apoi un soc. Aproape un an, biata de ea a umblat pe la vrajitoare, preoti pt a intelege de ce si-a pierdut atat de brusc casnicia si de ce nu e fericita. Ba odata, chiar cand era sfasiata de indoielei si nelinisti si-a fiert niste macaroane. Luca a stat tot timpul langa ea si a sprijinit-o. In fiecare duminica Andrei venea sa-l ia la el, iar Eugenia abia daca ii vorbea.
Intr-o zi Eugenia s-a dus la sala, la cosmetica, la munte, la unul, la altul. Un doctor chiar i-a sspus ca e cea mai frumoasa femeie din viata lui.Ochii i-au capatat din nou viata, zambetul i-a luminat fata.S-a apucat de germana, si-a extins scoala particulara. Devenise o femeie de success, curtata de barbatii mai tineri si respectata de cei mai in varsta. Andrei a avut un accident de masina…grav! Nu mai putea canta niciodata la vioara. Luca ii aducea in fiecare zi portocale. A venit si Eugenia. S-au privit in ochi. Andrei a zambit ca atunci cand s-au cunoscut, iar Eugenia a ras, a plans si iar a ras. S-au mutat din nou impreuna.Eugenia a fost alaturi de el cat timp a durat depresia lui profunda.
De ziua lui i-a facut cadou o vioara!