joi, 17 aprilie 2008

Scrisoare catre tine


Dragul meu,

Imi pare rau ca vrei sa pleci acum cand ma hotarasem in sfarsit sa iti arat lumea mea. E o lume magica, plina de culori , liniste si iubire, pace si implinire. E o lume a dorintelor. Nu m-ai condus niciodata pana acasa, poate de frica sa nu ramai prea mult. Nu traiesc in perfectiune si nu imi doresc. Ca peste tot si in lumea mea exista suferinta, tristete, dezamagire si vise spulberate de cei din lumea ta.

Traim in lumi diferite si totusi ne-a unit dragostea..poate. E asa ciudat acolo la tine: toata lumea e grabita, atat de grabita incat uneori uita sa mai traiasca, sa mai iubeasca, chiar sa mai respire. Sunteti intr-o continua lupta de supravietuire: cel mai bun sa castige sau mai bine: cel mai bogat are prioritate indiferent de cultura. Esti inconjurat numai de oameni falsi care sunt gata sa te paraseasca exact atunci cand iti este mai greu. Sunt atatea interese si nimeni nu mai face nimic daca nu are ceva de castigat. Lumea ta e condusa de oameni incapabili care detin puterea in mod abuziv, manipuland populatia spre drumul gresit. Macar daca puterea lor ar sta in cunoastere. Cine mai ajuta astazi, in lumea ta, un batran sa treaca strada, un copil sa-si gaseasca parintii, un animal ranit, un suflet ratacit? Unde au disparut parcurile idilice de alta data, cafenelele, gesturile simple de tandrete si afectiune, intalnirile nocturne sub clar de luna? Astazi m-am plimbat putin ca sa-mi limpezesc gandurile si am dat peste un tanar indragostit. Avea un buchet frumos de trandafiri albi pentru iubita lui si ma gandeam cat trebuie sa fie de norocoasa ca cineva o iubeste si o respecta.

Ieri a ploua toata ziua. Am fost asa de trista, dar fericita in acelasi timp pentru ca stiam ca pana nu demult am iubit aceleasi ploi. Fiecare strop ce m-a atins mi-a amintit de mangaierile tale, fiecare sunet mi-a amintit de vocea ta. Chiar daca am tot, e totusi ceva care imi lipseste – tu. Dar sunt prea orgolioasa ca sa iti cer sa te intorci la mine. Am colindat srazile incercand sa te gasesc, am derulat toate amintirile incercand sa vad unde am gresit, dar in zadar. Se pare ca am gasit rascrucea unde dumurile noastre se separa mult prea devreme. Destinul sau ….? Atat as vrea sa stii ca oriunde ai fi cineva te iubeste, cineva te doreste, cineva te viseaza. Oare iti vei mai aminti ceva din aceasta poveste fara nume? Poate.

Ajuta-ma sa nu ajung sa te urasc. Iti doresc ca undeva sa iti poti gasi pacea sufleteasca si persoana pe care sa o poti iubi sincer.

Cu drag,

Iubita ta.

Un comentariu:

Ichigo spunea...

da da ,dragutza scrisoare .. mai ales ca si mie imi plac chestiile "old school"...as vrea sa fi trait cu un secol in urma ..poate atunci as fi fst fericita..