Se spune ca mancam pt ca avem nevoie, mancam de plictiseala, de nervi, de emotie sau din obisnuinta. Tot din plictiseala mananc si eu acum un mar verde ( doar sunt preferatele mele). Ascult Alicia Keys, dar sunt cu gandul departe; am si uitat ca mananc. Ma supara niste raze de soare care chiar nu stiu cum s-au ratacit in camera mea. Ma ridic sa las jeluzelele, dar raman la fereastra sa privesc o nasa si o mireasa, lumanari si buchete, domni si doamne elegante. Tot ce mi-a placut au fost florile. O nunta simpla care probabil trebuia facuta – conventii sociale. Ma fascineaza “universul nuntilor” si daca as putea, as merge la toate..chiar si neinvitata. De fiecare data cand vad o mireasa ma intreb daca e sigura de pasul facut, daca va avea parte de fericire, cati copii va avea, cum se va intelege cu “mama soacra”, daca va fi fericita alaturi de consoarta, daca va fi implinita. Suna telefonul. […] neinteresant. Chestii cotidiene. Mai tin totusi telefonul langa mine. Poate ma conving sa sun sau poate suni tu, dar e prea mare orgoliul. Probabil e nevoie de cateva zile ca sa se linisteasca apele.
E deja seara. Nu am net si nici planuri. Ar trebui sa ma apuc de scris, dar nu am starea necesara. O sa las totul pe ultima suta de metri- ca de obicei.
Ma duc sa ma plictisesc si la tv. Sunt nervoasa si mult prea plictisita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu