Scrisoare catre tine

Dragul meu,

Imi pare rau ca vrei sa pleci acum cand ma hotarasem in sfarsit sa iti arat lumea mea. E o lume magica, plina de culori , liniste si iubire, pace si implinire. E o lume a dorintelor. Nu m-ai condus niciodata pana acasa, poate de frica sa nu ramai prea mult. Nu traiesc in perfectiune si nu imi doresc. Ca peste tot si in lumea mea exista suferinta, tristete, dezamagire si vise spulberate de cei din lumea ta.

Traim in lumi diferite si totusi ne-a unit dragostea..poate. E asa ciudat acolo la tine: toata lumea e grabita, atat de grabita incat uneori uita sa mai traiasca, sa mai iubeasca, chiar sa mai respire. Sunteti intr-o continua lupta de supravietuire: cel mai bun sa castige sau mai bine: cel mai bogat are prioritate indiferent de cultura. Esti inconjurat numai de oameni falsi care sunt gata sa te paraseasca exact atunci cand iti este mai greu. Sunt atatea interese si nimeni nu mai face nimic daca nu are ceva de castigat. Lumea ta e condusa de oameni incapabili care detin puterea in mod abuziv, manipuland populatia spre drumul gresit. Macar daca puterea lor ar sta in cunoastere. Cine mai ajuta astazi, in lumea ta, un batran sa treaca strada, un copil sa-si gaseasca parintii, un animal ranit, un suflet ratacit? Unde au disparut parcurile idilice de alta data, cafenelele, gesturile simple de tandrete si afectiune, intalnirile nocturne sub clar de luna? Astazi m-am plimbat putin ca sa-mi limpezesc gandurile si am dat peste un tanar indragostit. Avea un buchet frumos de trandafiri albi pentru iubita lui si ma gandeam cat trebuie sa fie de norocoasa ca cineva o iubeste si o respecta.

Ieri a ploua toata ziua. Am fost asa de trista, dar fericita in acelasi timp pentru ca stiam ca pana nu demult am iubit aceleasi ploi. Fiecare strop ce m-a atins mi-a amintit de mangaierile tale, fiecare sunet mi-a amintit de vocea ta. Chiar daca am tot, e totusi ceva care imi lipseste – tu. Dar sunt prea orgolioasa ca sa iti cer sa te intorci la mine. Am colindat srazile incercand sa te gasesc, am derulat toate amintirile incercand sa vad unde am gresit, dar in zadar. Se pare ca am gasit rascrucea unde dumurile noastre se separa mult prea devreme. Destinul sau ….? Atat as vrea sa stii ca oriunde ai fi cineva te iubeste, cineva te doreste, cineva te viseaza. Oare iti vei mai aminti ceva din aceasta poveste fara nume? Poate.

Ajuta-ma sa nu ajung sa te urasc. Iti doresc ca undeva sa iti poti gasi pacea sufleteasca si persoana pe care sa o poti iubi sincer.

Cu drag,

Iubita ta.

Despre viata

Viata e cu dus si intors,un drum ce il mergi pe jos,un drum lung si plin de noroaie,batute de vant si ploaie.Dar pe alaturi sunt si alte drumuri uscate,insa pe ele stau intinse vise desarte,ce par atragatoare la inceput,dar apoi vezi cum au disparut si reapare drumul noroios.Iti continui drumul acum putin sfios, dar apar in cale iar alte drumuri laterale,care mai de care mai frumoase,dar la fel de pacatoase.Insa continua sa mergi inainte fara a lua aminte.Acum inaintea ta drumul se imparte, iar tu trebuie sa alegi pe care vrei merge mai departe.Atentie la drumul pe care il alegi,caci amandoua par la fel,dar totusi nu seamana deloc.Unul este amar, dar sigur,celalalt dulce, dar nesigur,plin de bune sentimente ce devin apoi regrete,cu rauri line,dar de otrava sunt pline,plin de drumuri laturalnice ce nu sunt nici ele pasnice,un drum ce parca ar avea un singur sfarsit,acela de a ajunge nefericit.Celalalt drum este sigur si amar,e un drum drept,fara drumuri laterale,care sa iti fie fatale,un drum ce la capat are un sfarsit numit fericire.Un capat unde tot ce e amar si toate nefericirile dispar,un capat unde totul e minunat si plansul s-a terminat.Odata ajunsa observi in jur ca deodata nu mai este singura,apar persoane ce pe buze au zambete si cu sufletele impacate.Acum din amar dai in fericire,o fericire absoluta,o fericire pierduta ce la final iti este totul,si vezi ca viata chiar daca a fost amara acum incepe sa ti se para ca ti-ai gasit locul,pe drumul ce il afli cu uimire ca se numeste chiar fericire.Asa ca nu te lasa in viata,mergi mai departe,nu privi in urma ta,iar necazurile lasa-le in spate.Acum priveste in fata,pentru ca nimic nu o sa mai fie ca inainte.

Maine vine iar..

Astazi, dupa o lunga perioada de timp, m-am trezit zambind. Am deschis ochii si camera imi e invadata de lumina zilei si de parfumul imbatator al florilor din gradina. Deschid fereastra si respir adanc aerul proaspat al diminetii. Ma invioreaza stropii reci de ploaie, ma saruta adierea usoara a vantului, imi mangaie pielea razele soarelui. E minunat sa incepi ziua plina de optimism si putere de a merge mai departe si de a depasi toate problemele ce par a nu avea rezolvare. Dar pentru o zi, doar o zi, voi uita de ele, de tine, de mine, de noi, de tot. Vreau sa fiu libera, sa alerg, sa tip, sa rad, sa plang, sa uit, sa fiu eu fara ca cineva sa-mi interzica sau sa ma intrebe "de ce?".
Voi deschide cutia cu amintiri. Ah sunt atat de multe clipe minunate, povesti nemuritoare, momente triste, emotionante. O parte din mine e acolo si asa va ramane mereu...
Stii, ma gandesc cat de scurta e viata si cate clipe irosesc analizand daca ceea ce fac e bine sau rau. Am pierdut atat de mult timp, dar promit sa-l recuperez, promit sa-mi schimb ritmul vietii, promit sa nu imi mai pierd zilele suferind sau iubind pe cine nu trebuie si asteptand sa se implineasca acele multe vise imposibile.
Uneori ma simt singura si nu e nimeni langa mine sa ii impartasesc gandurile si temerile mele. Uneori, cand cred ca am gasit fericirea , ea pleaca lasandu-ma cu prea multe intrebari fara raspuns. Uneori cred ca viata e prea darnica cu unii si prea nedreapta cu altii.
As avea atat de multe lucruri sa iti spun, am atatea ganduri ce nu-mi dau pace, am atatea sa iti marturisesc si totusi aveam atat de putin timp.
Se lasa racoare si in curand va apune si soarele. Voi numara stelele ca in fiecare seara si te voi simti aproape de mine pentru ca stiu ca si tu privesti cerul gandindu-te la mine.
Noapte buna!

Idila de Mai

E inca primavara. E inca Mai. E inca seara. Si ploua! Ploua cu picaturi mari si reci; cerul canta si se lumineaza. Picaturile de apa alearga grabite pe trupurile lor -al ei si al lui, al lui si al ei-. In mijlocul spectacolului sunt Ei, indragostitii lunii Mai. Se prives, isi dau mainile, se saruta si lumea e parca a Lor. El o atinge si simte vibratia iubirii Ei. Ar vrea sa-i vorbeasca, dar frumusetea Ei i-a inclestat vorbele; ar vrea sa-i daruiasca , dar nu mai are timp; ar vrea s-o picteze, s-o sculpteze; ar vrea sa ii inrameze chipul in inima lui. Ea ii patrunde in profunzimea ochilor si ii citeste respectul, admiratia si rusinea. Stie ca va pleca curand, dar il asculta si fiecare cuvant al Lui cladeste noi sentimente. Cerul a tacut, iar picaturile de apa au obosit sa mai alerge. Agitatia cotidiana i-a trezit din visare, iar El, cu capul plecat, se indreapta incet spre un alt drum. Ea il priveste cum pleaca si inca ii simte parfumul si prezenta. Poate se vor mai intalni intr-o alta seara de Mai dintr-o alta primavara...

Ganduri

Cum ai putea sa razi cand el te face sa plangi? Cum ai putea sa iubesti cand el te face sa-l urasti? Cum ai putea sa uiti cand el iti reaminteste? Cum ai putea fi fericita cand el presara cearta si lacrimi?

In fiecare adevar exista o minciuna. Se uita la tine, iti admira frumusetea, iti spune vorbe dulci, te alinta, dar stii bine ca ar vrea sa fii Ea. Te priveste si parca o vede pe Ea, i se deruleaza clipele frumoase petrecute impreuna, ar vrea sa o stranga in brate, sa o sarute, sa o simta, dar e prea tarziu. Ea a ramas prezenta doar in inima lui. Inchide ochii, ofteaza si iti spune ca i-a fost dor. Stii bine ca minte, dar il saruti si te minti si tu ca poate maine te va iubi pe tine.

Daca maine as pleca, te-as lasa, te-as uita crezi ca ti-ar pasa? Crezi ca mi-ai simti lipsa? Poate ai regreta doar discutii, cuvinte, sfaturi, dar eu? Cu mine cum ramane?.....Pastreaza-ma in cutia cu amintiri si iti promit azi, aici ca de acolo de unde voi fi imi vei auzi gandurile. Vantul va fi mesagerul meu. Asculta-l. Restul e tacere.