sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Dependenta de iubire

Prost amant am fost, fara indoiala! Nu eram niciodata multumit de nimic, spuneam toate gandurile rele fara crutare si chiar imi placea uneori sa chinuiesc fara motiv. Vroiam lacrimi din senin atunci cand ma durea ca nu mai plansese demult. Si umilinte la tot pasul. Ma roseam cand, cu ea, intalneam pe cineva strain, pierdeam sau dam altora cadourile ei mici (marturisindu-i apoi cu regret), o vorbeam de rau sau, si mai grav, lasam sa se vorbeasca de rau, iar eu suradeam.
Unul a facut-o intr-o zi "moaca" si eu am facut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu era in firea mea, cautam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limba, radeam sarcastic la vreo afirmatie de-a ei, o priveam indelung cu dispret pentru faptura ei mica, ceea ce o facea sa se ingalbeneasca. Tot timpul, de la inceput, m-a chinuit dragostea ei aratata fatis, lacrimile ei si disperarile, framantarile care imi impiedicau munca.
Apoi tot timpul de mai tarziu m-a durut ca nu plange destul, ca nu se mai arata complet nenorocita, ca nu se mai agata dureros de mine. Si acum ma tem ca lipsa mea sa n-o fi dezobisnuit-o de puterea mea asupra ei si sa nu se fi convins ca nu se mai poate continua asa, sa nu fi luat vreo hotarare si profitand de departare sa aiba curajul actiunii. Mintea mea nu se gandeste decat la razbunarea teribila de apoi, decat la vorba care ar putea fi definitiva. Ca un actor care se gandeste in fata oglinzii la toate posibilitatile de a interpreta o scena puternica, asa imi stramb gandul dupa o forma unica de pedeapsa. Nestiind daca rautatea mea va avea efectul dorit, imaginatia mi se zbate in van. Cu vaga intentie de a o face sa se reintoarca , imi schimonosesc figura ca sa-i arat cat sunt de nenorocit.
Sau, aratandu-ma indiferent o va durea mai mult?! Dar sentimentul acesta este prea fin ca sa-l simta cineva cu taria cu care vreau. Si apoi, chinul meu are nevoie de o descarcare fizica. Indiferenta presupune un zambet patern fata de ea si fata de acela care o strange in fiecare noapte in brate si chiar o aprobare tacita. As fi in stare?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Multumesc pentru un blog interesant