Afara ninge atat de frumos, iar eu sunt asa agitata. Oare ce ar mai putea sa imi aduca mie linistea? As avea nevoie doar de un singur zambet sau de o imbratisare sincera si as adormi visand la fericirea noastra tinandu-ne de mana.
Tot melodiile mele imi tin companie. Stiu ca maine ma voi trezi tarziu si am sa rad de ce am scris acum.
Concluzia: Nu e de la mine. E de la ei. Simplu.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu