Prost amant am fost, fara indoiala! Nu eram niciodata multumit de nimic, spuneam toate gandurile rele fara crutare si chiar imi placea uneori sa chinuiesc fara motiv. Vroiam lacrimi din senin atunci cand ma durea ca nu mai plansese demult. Si umilinte la tot pasul. Ma roseam cand, cu ea, intalneam pe cineva strain, pierdeam sau dam altora cadourile ei mici (marturisindu-i apoi cu regret), o vorbeam de rau sau, si mai grav, lasam sa se vorbeasca de rau, iar eu suradeam.
Unul a facut-o intr-o zi "moaca" si eu am facut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu era in firea mea, cautam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limba, radeam sarcastic la vreo afirmatie de-a ei, o priveam indelung cu dispret pentru faptura ei mica, ceea ce o facea sa se ingalbeneasca. Tot timpul, de la inceput, m-a chinuit dragostea ei aratata fatis, lacrimile ei si disperarile, framantarile care imi impiedicau munca.
Apoi tot timpul de mai tarziu m-a durut ca nu plange destul, ca nu se mai arata complet nenorocita, ca nu se mai agata dureros de mine. Si acum ma tem ca lipsa mea sa n-o fi dezobisnuit-o de puterea mea asupra ei si sa nu se fi convins ca nu se mai poate continua asa, sa nu fi luat vreo hotarare si profitand de departare sa aiba curajul actiunii. Mintea mea nu se gandeste decat la razbunarea teribila de apoi, decat la vorba care ar putea fi definitiva. Ca un actor care se gandeste in fata oglinzii la toate posibilitatile de a interpreta o scena puternica, asa imi stramb gandul dupa o forma unica de pedeapsa. Nestiind daca rautatea mea va avea efectul dorit, imaginatia mi se zbate in van. Cu vaga intentie de a o face sa se reintoarca , imi schimonosesc figura ca sa-i arat cat sunt de nenorocit.
Sau, aratandu-ma indiferent o va durea mai mult?! Dar sentimentul acesta este prea fin ca sa-l simta cineva cu taria cu care vreau. Si apoi, chinul meu are nevoie de o descarcare fizica. Indiferenta presupune un zambet patern fata de ea si fata de acela care o strange in fiecare noapte in brate si chiar o aprobare tacita. As fi in stare?
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
vineri, 22 ianuarie 2010
Simplu
Afara ninge atat de frumos, iar eu sunt asa agitata. Oare ce ar mai putea sa imi aduca mie linistea? As avea nevoie doar de un singur zambet sau de o imbratisare sincera si as adormi visand la fericirea noastra tinandu-ne de mana.
Tot melodiile mele imi tin companie. Stiu ca maine ma voi trezi tarziu si am sa rad de ce am scris acum.
Concluzia: Nu e de la mine. E de la ei. Simplu.
Tot melodiile mele imi tin companie. Stiu ca maine ma voi trezi tarziu si am sa rad de ce am scris acum.
Concluzia: Nu e de la mine. E de la ei. Simplu.
marți, 19 ianuarie 2010
Metaforic vorbind
Credeam ca te afli in furtuna si ti-am intins un deget in speranta de a te salva de primejdii. Ce gest imprudent! De ce as avea intentii bune cu tine cand stiu ca imi vei lua ori mana, ori unghia?
O sa te zgarii deci, ca sa iti aduci aminte ca e bine sa mai si pleci capul atunci cand cineva tace.Asta nu inseamna ca nu are nimic de zis, dar uneori e bine ca anumite ganduri sa ramana inghetate.
Dar hai sa ne trezim! Afara ninge si la geam nu e nimeni sa priveasca jocul fulgilor.
*Secretara va ureaza noapte buna!
O sa te zgarii deci, ca sa iti aduci aminte ca e bine sa mai si pleci capul atunci cand cineva tace.Asta nu inseamna ca nu are nimic de zis, dar uneori e bine ca anumite ganduri sa ramana inghetate.
Dar hai sa ne trezim! Afara ninge si la geam nu e nimeni sa priveasca jocul fulgilor.
*Secretara va ureaza noapte buna!
luni, 18 ianuarie 2010
Spuse el..
"Baietii, chiar daca nu iubesc continua sa mearga alaturi de cineva pentru simplul motiv ca stiu ca undeva, oricand e un loc cald pana isi gasesc iubirea.
Iar sentimentele si le manifesta in functie de stari: are chef, se preface ca te iubeste; nu are chef, se comporta in asa fel incat iti da de inteles ca trebuie sa iti cauti pe altcineva."
*Am apreciat sinceritatea.
Iar sentimentele si le manifesta in functie de stari: are chef, se preface ca te iubeste; nu are chef, se comporta in asa fel incat iti da de inteles ca trebuie sa iti cauti pe altcineva."
*Am apreciat sinceritatea.
vineri, 15 ianuarie 2010
Casa celor 1000 de oglinzi
Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un căţeluş mititel, vesel din fire, aflînd de acest loc, s-a hotărît să-l viziteze. Cînd a ajuns, sărea fericit pe scări şi a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate şi dînd din coadă. Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alţi 1000 de căţeluşi fericiţi, care dădeau din coadă ca şi el. A zîmbit, şi a primit înapoi 1000 de zîmbete, la fel de calde şi prietenoase. Cînd a plecat, s-a gîndit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”
În acelaşi sat, alt cîine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărît şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Cînd a văzut 1000 de cîini neprietenoşi uitîndu-se la el, s-a speriat şi s-a zbîrlit pe spate, mîrîind. Cînd ceilati 1000 de cîini au început şi ei să mîrîie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gîndit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”.
*folclor japonez
În acelaşi sat, alt cîine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărît şi el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, şi capul lăsat. Cînd a văzut 1000 de cîini neprietenoşi uitîndu-se la el, s-a speriat şi s-a zbîrlit pe spate, mîrîind. Cînd ceilati 1000 de cîini au început şi ei să mîrîie, a fugit speriat. O dată ieşit afară, s-a gîndit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”.
*folclor japonez
duminică, 10 ianuarie 2010
Inca o zi infecta
M-am trezit la 9:00. Afara iar sta sa ploua. O mare plictiseala si-n exterior, si-n interior.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Obosita fiind
Reciprocitatea inseamna regasire, iar regasirea ofera mereu liniste si pace.
Am poposit putin acolo unde stiu ca nu ma vei gasi vreodata pentru simplul motiv ca am obosit cautandu-te. O sa te privesc de aici cum vei obosi treptat, treptat si tu.
Te astept langa mine sa depanam amintiri impreuna...sau poate nu.
Vampir de suflete
Daca in inima pulseaza sangele atunci in suflet ce pulseaza? Probabil dragostea.
E atat de simplu si firesc sa primesti iubire incat uneori uiti ca mai trebuie sa si oferi, dar cum ai putea oferii ceva ce nu ai? Atunci te transformi intr-un vampir de suflete caruia nimic nu ii va sta in cale pentru a-si atinge scopurile. Vii tocmai atunci cand nimeni nu te doreste si pleci intotdeauna pe neasteptate lasand gol adanc in viata victimei tale care fara sa isi dea seama s-a indragostit de tine. Poate ca e si acesta un mod de viata, dar pana cand? Cat ai sa mai poti cutreiera lumea in incercarea de ati cicatriza tu ranile? In timp ce ale tale se vindeca, altele mai rau se adancesc. De cata dragoste mai ai nevoie pentru a te simti razbunat pentru urmele lasate de scurgerea timpului? Probabil o sa fie mult prea tarziu cand vei realiza faptul ca stralucirea comorii tale a palit, iar tu nu ai facut altceva decat sa pierzi timpul cautand. Si probabil va fi si mai greu sa obti iertare, sa te poti ierta, sa-ti gasesti linistea si sa te poti intoarce in trecut, dar numai ca atunci toti vor fi in viitor.
E o adevarata arta sa fii arogant si sa-ti asumi victorii care nu sunt altceva decat esecuri. Poti sa umilesti, sa razi, sa jignesti, sa iei tot, dar nu iti va folosi la nimic pentru ca ultimul gram de demnitate ramas se va intoarce tot impotriva ta.
Fluturii traiesc putin si mor, dar se nasc mereu alti ai alti fluturi. Lasati-i sa zboare catre sclipiri de fericire!
Elibereaza-ti sufletul! Elibereaza-mi sufletu!
*pentru ca de ziua ta nu trebuie sa plangi.joi.
E atat de simplu si firesc sa primesti iubire incat uneori uiti ca mai trebuie sa si oferi, dar cum ai putea oferii ceva ce nu ai? Atunci te transformi intr-un vampir de suflete caruia nimic nu ii va sta in cale pentru a-si atinge scopurile. Vii tocmai atunci cand nimeni nu te doreste si pleci intotdeauna pe neasteptate lasand gol adanc in viata victimei tale care fara sa isi dea seama s-a indragostit de tine. Poate ca e si acesta un mod de viata, dar pana cand? Cat ai sa mai poti cutreiera lumea in incercarea de ati cicatriza tu ranile? In timp ce ale tale se vindeca, altele mai rau se adancesc. De cata dragoste mai ai nevoie pentru a te simti razbunat pentru urmele lasate de scurgerea timpului? Probabil o sa fie mult prea tarziu cand vei realiza faptul ca stralucirea comorii tale a palit, iar tu nu ai facut altceva decat sa pierzi timpul cautand. Si probabil va fi si mai greu sa obti iertare, sa te poti ierta, sa-ti gasesti linistea si sa te poti intoarce in trecut, dar numai ca atunci toti vor fi in viitor.
E o adevarata arta sa fii arogant si sa-ti asumi victorii care nu sunt altceva decat esecuri. Poti sa umilesti, sa razi, sa jignesti, sa iei tot, dar nu iti va folosi la nimic pentru ca ultimul gram de demnitate ramas se va intoarce tot impotriva ta.
Fluturii traiesc putin si mor, dar se nasc mereu alti ai alti fluturi. Lasati-i sa zboare catre sclipiri de fericire!
Elibereaza-ti sufletul! Elibereaza-mi sufletu!
*pentru ca de ziua ta nu trebuie sa plangi.joi.
vineri, 8 ianuarie 2010
Les mouches
"Il faut que j'eclaire ton visage, car la nuit s'epaissit et je ne te vois bien. J'ai besoin de te voir: quand je ne te vois plus, j'ai peur de toi; il ne faut pas que je te quitte des yeux. Je t'aime. Il faut que je pense que je t'aime. Comme tu as l'air etrange!
Je ne peux plus te voir! Ces lampes n'eclairent pas. J'entends ta voix, mais elle me fait mal, elle me coup comme un couteau. Est-ce qu'il fera toujours aussi noir? "
Je ne peux plus te voir! Ces lampes n'eclairent pas. J'entends ta voix, mais elle me fait mal, elle me coup comme un couteau. Est-ce qu'il fera toujours aussi noir? "
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Cuplu
Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.
"Cuplu" de Ana Blandiana
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult inapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta,
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri intreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt.
"Cuplu" de Ana Blandiana
vineri, 1 ianuarie 2010
2009/2010
Pot spune ca anul 2009 a fost unul destul de bun pentru mine din toate punctele de vedere. Deci:
Succese: bac luat, admitere la facultate, cateva dorinte implinite, diploma de fermier :)), cateva proiecte in derulare.
Esecuri: incredere acordata cui nu a trebuit.
Peripetii: criza de panica din cauza unei lustre, o pisica in ciorba, un mic scandal pe centru, cateva prietenii stricate, probleme in centrul periferiei.
Sanatate: o durere de cap, o durere de splina, uneori spatele..incep sa scartai..cred ca dau semne de batranete.
Dragoste: /\/\/\/\/\/\/\/\\\ gen :))
Bani: nu m-as putea plange.
Apogeul: am avut in sfarsit ceva ce-mi doream de 4 ani si ar mai fi ceva, dar ar fi mai bine sa tac. :D
Revelionul: nota 10.
Nu am primit mesaje si nici nu am trimis. Ca atare nici aici nu o sa fac urari. Vreau doar sa le urez bloggeritelor spor la scris in 2010!
La multi ani!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)