vineri, 2 aprilie 2010

Joaca de-a casatoria

"Se facea ca sunt barbat, tanar, dragut, cu umor si succes, valsand delicat sau zgomotos prin cearsafurile colegelor, prietenelor, vecinelor si cine s-o mai nimeri, cand brusc m-a lovit o pofta nebuna sa ma insor. M-am indragostit, mi-e draga, mi-e dor de ea in fiecare scurgere de timp cand nu mi-e alaturi, de aceea am decis ca trebuie sa ma casatoresc, pentru a fi langa ea mereu, pentru totdeauna. E ceva organic, un simtamant asemanator foamei de fericire. Sa ne trezim dimineata ochi in ochi, sa ma duc repede-repede sa ii pregatesc un mic dejun sanatos, sa o sarut cu drag, sa o las sa-si intretina frumusetea vreo ora buna la baie, timp in care eu sa ii cumpar flori din piata, apoi sa o duc la plimbare in parc, sa facem inconjurul parcului de cateva ori, sa oboseasca si sa ma duc dupa masina ca sa nu mearga atat de mult pe jos, sa ii las ca din senin doua bilete de avion catre o destinatie necunoascuta pe masuta de toaleta, sa mergem in visita la parintii ei, sa..Putin probabil. Nedocumentat, subiectiv, ironic, cred ca dorinta intrinseca a casatoriei este apanajul exclusiv al femeilor crescute in spiritul lui " Si au trait fericiti pana la adanci batraneti". Pentru exceptii sunt oricand dispusa sa primesc lectii."

Niciun comentariu: