Mi-ar fi greu sa fiu suparata astazi chiar daca am motive. Afara ploua inca de dimineata, iar asta imi da o stare de bine pentru ca demult nu mai m-am simtit atat de linistita. Am iesit sa ma plimb putin, dar singura (fara umbrela). M-a udat, dar nu prea mi-a pasat. Am simtit ca-mi plange sufletul, ca mi se curata trupul o data cu picaturile repezi de ploaie. M-am ghemuit pe marginea unei borduri si am inceput sa plang pentru ca pierd parti din mine fara ca macar sa ma fi luptat pentru ele. Renunt la tot ce m-ar putea face fericita pentru ca mi-au obosit ochii de atata tristete. Stiu ca gresesc si stiu ca am nevoie inca de dragoste, stiu ca iubesc si poate sunt iubita, dar daca nu reusesc sa ofer zambete, atunci la ce bun totul?
Vorbeste-mi in soapta in seara asta, priveste-ma in ochi, mangaie-mi pielea si ia-ma in brate. Curand vor fi doar amintiri.
Maine daca o sa adie vantul sa deschizi geamul. O sa simti ca ma gandesc la tine.
*La multi ani! Chiar daca esti departe stiu ca ma auzi. Astazi ploua exact ca atunci cand ai plecat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu