Degeaba stai atat de aproape de pielea mea pentru ca intre noi sunt oricum ape mult prea adanci ca sa le poti traversa. Pune-ti capul pe umarul meu ca sa iti mangai gandurile, da-mi mana ca sa imi vad poate viitorul, priveste-ma in ochi ca sa iti indulcesc intentiile. Fac asta in fiecare noapte cand te visez.
Ma simt linistita cand sunt langa tine chiar daca dureaza asa putin, ma simt fericita cand cred ca ma iubesti, dar sunt doar senzatii trecatoare care imi furnica trupul si imi alunga rationalitatea. Cand ma trezesc la realitate vad langa mine barbatul insensibil la toate supararile mele, barbatul care ar face orice ca sa nu ii fie bine langa persoana iubita, barbatul care in orgoliul masculin uita ca maine pot pleca..chiar si cu regret in suflet.
Imaginile perfecte carora adesea le ridicam statui sunt doar incrustari ale realitatii pe care refuzam sa o acceptam. Eu vad in tine un adevarat cavaler, un om care poate asculta si poate intelege, un om care isi intersecteaza principii cu ale mele, dar se pare ca vrei sa ma contrazici. Chiar daca trec anii, chiar daca trece timpul, asta nu inseamna ca respectul ar trebui sa se diminueze.
Imi va fi greu sa ma pot redefini, dar prefer sa iubesc din umbra si sa stiu pentru ce-mi simt sufletul gol, decat sa cred ca ar trebui sa fiu fericita si sa ma simt trista. Am obosit sa alerg dupa iluzii.
Toate supararile sunt vindecate de zambete. Maine poate fi mai rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu