Desi nu a fost dorinta mea, totusi noul an l-am intampinat la munte intr-o companie nu tocmai ideala, dar cu toate astea pana la urma a fost bine. Ce mai conteaza noaptea de revelion, daca am avut parte de niste zile calduroase si frumoase?! Am luat statiunea la picior, am colindat toate stradutele, am admirat peisajul in voie, m-am batut cu zapada, am facut si febra care sper sa treaca repede si nu in ultimul rand am reusit sa scap macar pentru cateva zile de stres si sa simt bine.
Astazi am urcat pana la cota 1400 cu telegondola, apoi pana la 2000 cu telescaunul.Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost putin frica, dar apoi a inceput sa-mi placa. E o senzatie ce nu merita ratata pentru ca ai placuta impresia ca parca zbori nu iti mai simti corpul. Dupa multa vreme m-am simtit din nou fluturash. Am uitat sa-mi iau ochelarii de soare…nu de fite logic, ci ca sa pot admira mai bine peisajul.
Imi vine si acum sa rad cand imi amintesc la ce discutie am participat eu in noaptea de revelion. Din intamplare am asistat la o discutie dintre doua doamne ce erau satule de sotii lor pe care au trebuit sa-i suporte atatia ani. Constat cu stupoare ca mai in gluma mai in serios toata lumea incepe sa se intrebe acelasi lucru ca si mine: cum sa rezisti langa un om atatia ani? Nu stiu, eu sunt altfel. Daca as fi fost in locul lor la prima dezamagire l-as fi lasat pe drumul lui si mi-as fi continuat viata in liniste chiar daca la mijloc sunt si niste copii. Si aici mi-a dat dreptate chiar o femeie care si-a dedicate intreaga viata altora, care si-a pus mai presus de tot casnicia si copiii, iar pe ea s-a lasat intotdeauna la sfarsit. D-aia e bine sa gandesti de zece ori inainte sa faci un pas asa important – casatoria.
Sper ca anul 2009 sa-mi indeplineasca toate dorintele si sa fie mult mai bun decat 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu