marți, 3 august 2010

Borcanul cu miere

M-am trezit intr-o dimineata langa un zambet. S-a facut curent in camera, iar el a inceput sa vorbeasca incet si cald. Mi-a spus ca lui nu ii place sa vada in jur ochi tristi si suflete apasate, dar se bucura ca macar acum ma poate ajuta. Mi-a dat un borcan cu fericire de care sa am grija pana ce am sa gasesc omul care va fi capabil sa ma faca sa tremur de emotie.
Cu toate ca mi s-a parut ciudat am avut totusi grija de acel borcan cu speranta ca intr-o zi voi gasi ce caut de multa vreme. Si puteam sa continui asa ani buni, dar ai aparut tu si mi-ai colorat viata...aparent. Am stiut ca pentru tine am bagat degetele in miere, dar numai ca odata cu trecerea timpului, gustul tau dulce a devenit amar. Am stiut de cand te-am vazut ca vreau sa imbatranim impreuna, dar acum nu-mi doresc decat sa nu te fi cunoscut. Imi placea sa te strang in brate pentru ca aveam mereu impresia ca de maine vei pleca de langa mine. Adoram sa te sarut pentru ca asa credeam eu ca iti pot demonstra ca sunt plina de iubire. Imi placeau rarele tale surprize, modul tau de a ma impaca, tacerea ta, ochii tai, gura ta, mainile tale. Iubeam toate astea pentru ca stiam ca nu esti doar un vis, dar m-am inselat. Esti doar un vis urat din care incep sa ma trezesc! Falsele intentii si lipsa sentimentelor sunt deranjant de evidente. Asa ca te las cu bine dragul meu!
Spiridus rau! De ce m-ai mintit?

2 comentarii:

Amélie spunea...

citesc si nu-mi vine sa cred! stiu atat de bine cum sunt sentimentele astea despre care ai scris...si mai ciudat e ca am primit acelasi "tratament"...
si eu vreau sa ma trezesc din visul urat pe care el m-a facut sa-l visez in ultima vreme...
incet, incet am sa redeschid ochii...si tu sa faci la fel!
>:D<

Secretara spunea...

Sper sa te refaci cat mai repede! :*