Punct

Care ar putea fi diferenta dintre vis si realitate? Dar dintre mila si indiferenta?
Ne lovim atat de des de piedici si obstacole in solutionarea problemelor cotidiene, incat realitatea ne obliga sa actionam conform regulilor care de cele mai multe ori funtioneaza dupa principiul junglei: cel mai bun/puternic invinge. Si speri, iti doresti azi, maine, dar la un moment dat ajungi sa intri intr-o robotizare care te face sa actionezi in limita libertatii de care dispui. Cunosc oameni care de cele mai multe ori se conformeaza si refuza sa mai se intrebe ce e corect si ce nu. Pur si simplu merg inainte sperand ca macar vor avea parte de o batranete linistita. Dar oricat ar fi de dura realitatea, nimic nu cred ca ar putea distruge acele visuri launtrice care sunt mai puternice uneori decat noi si care parca nu mai au rabdare ca sa se realizeze. Diferenta dintre relitate si vis e simpla: realitatea va fi mereu obiectiva si vei stii la ce sa te astepti, pe cand un vis reprezinta propria nostra bomba cu ceas. Iti incui visurile in sertare vechi, dosnice, stiute doar de tine si te ajuta sa iti potolesti setea de fericire, de absolut chiar.Devin periculoase atunci cand incercam cu orice pret sa ni le implinim fara sa includem posibilitatea de a rani in jur. Visurile puternice se realizeaza in timp, iar atata asteptare ne face sa nu mai fructificam cu aceeasi placere “victoria”. Eu sunt o visatoare cu ochii deschisi si cu sufletul trepidand de emotii si chiar daca nu mi s-au implinit mie toate visurile nu ma dau batuta in fata destinului.
Mila si indiferenta sunt doua concepte care aparent se resping, dar care totusi sunt intr-o stransa legatura.Mi s-a intamplat o data sa fiu pusa in situatia de a trece de la o indiferenta adancita in ura spre zona milei. Si nu mi-a fost mila de cealalta persoana, ci de amintirile pe care singura le pangaream cu resentimente..am iertat, am ras, am plans, am iubit si am regretat. Mi-e sincer mila de batrani. Mergeam intr-o dimineata spre liceu si grabita cum eram mi-a atras totusi privirea un batranel care mergea singur cu mainile la spate. M-a privit cu atata tristete si blandete in acelasi timp, incat a reusit sa ma impresioneze. Mi-a fost mila de singuratatea lui. Niciodata nu voi truti sentimente de mila pentru fostele iubiri. Eu ori iubesc, ori profit de uitare ca sa ajung la indiferenta.
Am pus punct si am intors pagina chiar daca e greu. Am pus armele jos…