Plus infinit

Ma atrag oamenii complicati.Ma atrag major, nimicitor, doar oamenii care ma fac sa visez, care mascheaza atat de bine implacabilele roti dintate ale imuabilelor legi care ne guverneaza , atat de bine ca ma fac sa le uit existenta.

Mi-as dori atat de mult:

~ Sa mai aud macar odata acea voce care spunea cele mai frumoase povesti ale copilariei

~ O plasa cu care sa-mi invelesc sufletul in asa fel incat sa nu mai bagati voi cutitul in el

~ Sa ma trezesc dimineata si sa gasesc pe noptiera un bol de sticla plin cu apa, iar in apa sa-si arate gratia o scoica in timp ce-si adaposteste perla

~ Sa intind palma si sa simt aerul plimbandu-se pe liniile vietii

~ Sa pot pune intr-o cutie mingea aia rosie de sus care ma fascineaza atat de mult si de fiecare data cand vreau sa o vad doar sa deschid cutia

~ libertatea

~ Sa renasc de fiecare data cand gresesc

~ Sa pot descifra graiul necuvantatoarelor pentru ca sunt convinsa ca m-as intelege mul mai bine cu ele

~Sa mentin constanta primavara in viata mea

~ Sa pot trage o perdea peste rutina asta zilnica, desi prezenta domneavoastra ma tulbura

~ Ca in fiecare sambata sa nu mai existe curent

~ Ca fiecare dintre noi sa aiba un respect pentru cuvant ca pentru o fiinta. Poate asa ar disparea si incultura.

~ Ca aproximativ toate jocurile mele imaginative sa se transpuna in realitate.Cata fericire! Cat zgomot!

~ Sa ma pot obisnui cu ideea ca suntem doar simpli trecatori prin lume

~ Sa pot privi pe fiecare trecator din viata mea cu ochii mintii.

Traim cu imaginatia cel putin tot atat de mult cat traim cu realul...Altfel,cu ce, pentru individ in sine, e mai putin autentic, mai putin viata ceea ce se intampla in sine insusi decat ce i se intampla cu stirea altora? Oamenii au tendinta de a devaloriza imaginatia care, de fapt, este motorul nu numai al sentimentelor, dar al tuturor lucrurilor.