În mine, în tine.

Astăzi am stat in pat toată ziua privind cum ploaia îmi loveşte în geam. Ore întregi am crezut că plouă în casă, dar de fapt erau lacrimile mele ce curgeau fără să mă întrebe.Plângeam pentru că m-am rătăcit de mine, m-am rătacit de noi şi mă simt singură. În lumea asta atât de agitată toţi îmi vor răul, chiar şi tu, cel pe care îl iubesc, dar vă promit că am să vă uit: pe voi şi faptele voastre. Mă întreb dacă ce trăiesc eu acum e viaţa mea sau e doar o altă viaţa poleită cu fragmente de perfecţiune şi spun perfecţiune pentru momentele când am crezut că am prins fericirea de piciorul stâng. Uneori sunt supărată chiar şi pe mine pentru că mă complic în explicaţii şi întrebări, când aş putea să mă bucur de fiecare clipă, dar fiecare greşeala mă face să devin mai puternică. Unele lucruri pleacă exact când se soluţionează problemele, iar altele vin prea devreme când nici nu ai timp să te bucuri de ele. Întotdeauna mi-a plăcut să cred că totul se întamplă cu un rost, chiar şi lucrurile urâte. Tocmai din acest motiv zâmbesc cu indiferenţa pentru că ştiu că ziua de mâine îmi va rezerva noi surprize.
M-am plictisit de când stau pe bancă şi vă privesc. Unul într-un colţ, altul in celălalt. Nu îndrăzniţi să vă vorbiţi, dar vă aruncaţi ruşinaţi priviri şi când în sfârşit se întâlnesc, lăsaţi capul în jos, zâmbiţi şi apoi roşiţi amândoi. M-aş pierde în mine, m-aş pierde în tine, m-aş pierde în amândoi numai ca să deveniţi unul. Mă uit în mine şi văd atâta dragoste, mă uit în tine şi văd o mare de nimic.Cred că nu ţi-am descoperit încă sertarele cu dragoste sau cheia de la ele. Parcă sunteţi doi copii gata să-şi împartă merele împreuna şi vă ridic pe rând şi vă împing încet, încet unul spre celălalt. Gata! Acum că sunteţi aşa aproape priviţi-vă în ochi, ia-o în braţe şi sărut-o până ce am să mă pierd în voi.Demult vă căutam. Mă rătăcisem
Câtă linişte! Aş vrea să spun că pe perna de lângă mine stă el, iar eu cu capul pe pieptul lui îmi visez poveştile, dar el e acolo, iar eu aici.
Non, je n’ai pas oublié.