Pentru ca iubesc ploaia

"ploaia este ultimul mijloc gasit de Natura pentru a-si face simtita prezenta in orasele noastre. stejarii nu tin umbra zgarie-norilor, renii ar fi calcati de masini pe autostrada, iar berzele renunta a-si mai face cuib pe stalpii electrici. ploaia este trimisa sa reprezinte regnurile vegetal, animal si mineral in cadrul civilizatiei noastre. ea le apara interesele si, daca pagubele aduse de om sunt prea importante, le razbuna" "sub ploaie, ziua nu mai este dedicata nici muncii, nici vorbelor marunte pe care le schimbam, nici meselor sau drumurilor. frunzele tremura, umbrelele se deschid, cafenelele, salile de cinema si librariile se umplu de lume. moda nu ne mai dicteaza cum sa ne imbracam. ne acoperim cu ce gasim: o gluga, un ziar, un palton deasupra capului sunt de-ajuns. ne punem noi intrebari despre unde vrem sa ajungem. ritmul nostru de a trai se rupe. abia daca se vad crapaturile, dar noi impartasim brusc bucuria de a vedea cum se statorniceste anarhia poetica." "oceanul nu a uitat ca ne-am nascut in adancurile sale si ne-a dat cumva de urma. il ghicim cu greu sub noua sa forma de confetti. trecute prin sita norilor, scoicile, pestii, algele si meduzele sunt filtrate si digerate" "cand ploua, oamenii citesc, merg la cinema si se indragostesc, artistii lucreaza, soldatii raman in corturi. dar ce fac barbatii si femeile cand nu ploua? fac plaja, perd vremea in fata vitrinelor magazinelor de imbracaminte, organizeaza garden parties si masacre" "noi compunem cu calcaiele o muzica ce influenteaza cerul. ca sa chemi ploaia iti trebuie incaltaminte buna, tocmai de aceea ploua mult in Anglia, tara pantofilor de calitate." "cele o mie de degete ale precipitatiilor se aseaza pe o claviatura cu o mie de clape. gasim ritmul ploii in timp ce iubim, visam sau mancam. ritmul ploii patrunde in concentrarea noastra si participa la creatie. povestirile se scriu pe timp de ploaie. numai pictorii supravietuiesc la soare: ei il prind datorita pigmentior florali din vopselele lor si datorita firelor de par de animal din pensule. scriitorii sunt fapturile oceanului: cerneala ne vine din calamari monstruosi, ascunsi in adancuri."

Indiferenţă

Ce faci cand te lovesti de bariera indiferentei? Tu, om cinstit, cu cele mai bune intentii incerci sa-i explici ca greseste si ca te judeca gresit, dar el, om incapatanat, nu intelege si actioneaza bineinteles din impuls. Un impul azi, un impuls maine si toate se aduna si niciuna nu se uita. Tu ii spui ca-l iubesti si ca faptele lui iti fac rau, dar el privindu-te cu indiferenta iti zambeste in coltul gurii spunand sec: prostii. Poate pentru el sunt prostii acum, dar mai tarziu cand isi va da seama ca greseste, ea nu o sa mai fie langa el si nu o sa stie de ce. Ea plange intr-un colt, iar tu in celalalt iti ascunzi durerea intr-un pahar cu bautura. O vezi in pahar, o vezi in toate femeile, o vezi pe strada..o vezi in tine. Prea tarziu te-ai decis sa iti ceri iertare.
Dar sa stii ca sunt de accord cu ea: de ce ti-ar suporta indiferenta cand ar putea sa fie pe deplin fericita alaturi de altcineva? Nu intelegi, nu-i asa? E simplu: ea s-a ratacit in marea indiferentei si iata ca tu nu faci nimic ca sa o salvezi. Treptat, treptat te va uita si cu timpul va ajunge sa te priveasca doar ca pe un simplu trecator prin viata ei. Stii, vorbeam azi cu o prietena ca in urma unei relatii nu pot ramane prietenii. Si am inceput sa-i dau dreptate pentru ca o astfel de prietenie nu te lasa sa iti continui viata. Intervin amintiri, momente petrecute impreuna, vorbe, fragmente si stati in loc amandoi. Poate ar trebui chiar si eu sa invat ceva din discutia aia.
Dă drumul incet la muzica, pune-te in pat si inchide ochii. O sa-i simti parfumul in aer, parca ii auzi vocea..parca ii simti buzele. Da..e lipsa ei si te doare si o sa te mai tot doara si degeaba.
Mi-e o scarba de voi, de toti!

Pacat ca cine trebuie nu o sa vada articolul.

*Fara nicio legatura cu textul: nu ai inteles nimic din tot ce am spus.

Scrisoare

“Plic: oarecare. Hârtie: obişnuita.Scrisul: fin, simplu, mărunt şi parcă mătăsos, ca acei cârlionţi care ies de sub pălărie, tremurând în vânt uşor pe tâmpla femeilor delicate.
Iată textul:

Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii, viaţa şi poate şi destinul. Ţi-aduci aminte? Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfăşurată într-un sac ordinar şi dusă pe umeri în palatal lui Cesar, fără ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar.
Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea. Nu mă tem nici de zâmbetul tău.Deci nu mă tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea. Sunt cea mai mică fată a lumii între rândunelele ei fiindcă mă înfăşor în întregul ei necunoscut. Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor.
Cu zece ani în urmă ţi-aş fi spus: “Cu-cu”. Dar sufletul meu şi-a pierdut glasul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acolo, fără şiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.”


Acesta e doar un mic fragment din cartea pe care momentan o recitesc.

În mine, în tine.

Astăzi am stat in pat toată ziua privind cum ploaia îmi loveşte în geam. Ore întregi am crezut că plouă în casă, dar de fapt erau lacrimile mele ce curgeau fără să mă întrebe.Plângeam pentru că m-am rătăcit de mine, m-am rătacit de noi şi mă simt singură. În lumea asta atât de agitată toţi îmi vor răul, chiar şi tu, cel pe care îl iubesc, dar vă promit că am să vă uit: pe voi şi faptele voastre. Mă întreb dacă ce trăiesc eu acum e viaţa mea sau e doar o altă viaţa poleită cu fragmente de perfecţiune şi spun perfecţiune pentru momentele când am crezut că am prins fericirea de piciorul stâng. Uneori sunt supărată chiar şi pe mine pentru că mă complic în explicaţii şi întrebări, când aş putea să mă bucur de fiecare clipă, dar fiecare greşeala mă face să devin mai puternică. Unele lucruri pleacă exact când se soluţionează problemele, iar altele vin prea devreme când nici nu ai timp să te bucuri de ele. Întotdeauna mi-a plăcut să cred că totul se întamplă cu un rost, chiar şi lucrurile urâte. Tocmai din acest motiv zâmbesc cu indiferenţa pentru că ştiu că ziua de mâine îmi va rezerva noi surprize.
M-am plictisit de când stau pe bancă şi vă privesc. Unul într-un colţ, altul in celălalt. Nu îndrăzniţi să vă vorbiţi, dar vă aruncaţi ruşinaţi priviri şi când în sfârşit se întâlnesc, lăsaţi capul în jos, zâmbiţi şi apoi roşiţi amândoi. M-aş pierde în mine, m-aş pierde în tine, m-aş pierde în amândoi numai ca să deveniţi unul. Mă uit în mine şi văd atâta dragoste, mă uit în tine şi văd o mare de nimic.Cred că nu ţi-am descoperit încă sertarele cu dragoste sau cheia de la ele. Parcă sunteţi doi copii gata să-şi împartă merele împreuna şi vă ridic pe rând şi vă împing încet, încet unul spre celălalt. Gata! Acum că sunteţi aşa aproape priviţi-vă în ochi, ia-o în braţe şi sărut-o până ce am să mă pierd în voi.Demult vă căutam. Mă rătăcisem
Câtă linişte! Aş vrea să spun că pe perna de lângă mine stă el, iar eu cu capul pe pieptul lui îmi visez poveştile, dar el e acolo, iar eu aici.
Non, je n’ai pas oublié.

Bordel public

In calitate de cetateana a acestui mirific orasel numit simplu Giurgiu am si eu dreptul la niste opinii in legatura cu lucrurile care mie mi se par...hai sa spun deranjante.
Ce inseamna cuvantul "parc"? Pai cam orice om normal stie ca este un loc destinat pentru a te plimba si a respira aer curat pentru ca se presupune ca acolo e vegetatie, un loc cu bancute, cosuri de gonoi si mult verde. Bineinteles ca si aici sunt parcuri intre parcuri: unele destinate copiilor, altele animalelor, altele iubitorilor de natura si dornici de liniste. Dar ce sa te faci cu cetatenii care amesteca toate tiputile de parcuri? Pentru ei se oripileaza privirea multora.
Toate afirmatiile de mai sus privesc un singur parc si anume cel de la "doi strigoi" (steaua dunarii). Nu-l suport, ma scarbeste numai cand aud numele si asta lasand de-o parte peripetiie de anul trecut.Dintr-o intamplare aseara m-am ratacit prin zona aia si ce sa vezi: intr-o masinuta doi indivizi se iubeau discret [ha ha ha], dupa alta cotitura, altii. Dar bine frate unde va credeti? La hotel? La voi in pat? Astia care au facut parcul cred ca au prezis criza asta. :)) Va rog aveti moralitatea si lasati oamenii care au venit sa STEA DE VORBA sau sa se plimbe sa o faca linistiti.
Si la fel si cu portul.Nu mai duceti toate mucoasele sa va asculte muzica si asa proasta. Nu sunt eu nevoita sa le aud cum se crizeaza ca sa va atraga atentie.
Astea sunt nemultumirile mele. Daca s-a simtit cineva cu atat mai bine. Comentarii oricum nu cred ca se pot face. :))

Alfabetul dupa Pascal Bruckner

ADEVARUL
A spune adevarul mi se pare o dezastruoasa lipsa de imaginatie.

AMANTI
Nu exista politisti mai implacabili unii fata de altii decat amantii.

CUPLU
Ce este un cuplu? Renuntarea la existenta in schimbul sigurantei, chipul fara atractie al dragostei legitime.

DESPARTIRE
Despartirea este o anticiparea a rupturii pentru ca ne obisnuieste cu idea ca putem trai fara celalalt.

DISCRETIE
Sufera in tacere: discretia este forma moderna a demnitatii.

DRAGOSTE
Dragostea inseamna, evident, doua solitudini care se imperecheaza ca sa creeze o neintelegere.

DORINTA
Dorinta este fiica sireteniei: ea vrea caile incalcite ale oblicului, linia dreapta o plictiseste.

ESEC
Ce e mai rau nu e esecul, ci sunt martorii care il confirma.

GELOZIA
Gelozia este doar o forma a imaginatiei terorizate care transforma in certitudine cea mai mica banuiala.

IERTARE
Orice ii ierti unei finite ,(..), vulgaritatea, prostia, orice, in afara de a te plictisi de ea.

A IUBI
A iubi inseamna sa-I dau celuilalt, cu propriul meu consimtamant, o putere infinita asupra mea. Cum de putusem contribui la propria mea servitude.

IUBIRE
Orice forma de iubire, oricat de armonioasa ar fi ea, adaposteste o drama sau o farsa latenta.

INCREDERE
Trebuie sa nu ai incredere in femeile care te iubesc, caci tot ele iti sunt cei mai mari dusmani.

INTALNIRI
Adevaratele intalniri ne arunca in afara noastra, ne pun in stare de transa, de creatie permanenta.

NEPREVAZUT
Neprevazutul ramane singura putere in stare sad ea caldura vietii.

NUDITATE
Stii ca, dezbracandu-se, barbatii si femeile isi pierd deseori gratia de care au dat dovada imbracati: nuditatea este un vesmant prost croit in care innoata incurcati.

A PLACEA
A placea este negative, nu-i plac uneia sau alteia decat lasandu-le indiferente pe altele

Plus infinit

Ma atrag oamenii complicati.Ma atrag major, nimicitor, doar oamenii care ma fac sa visez, care mascheaza atat de bine implacabilele roti dintate ale imuabilelor legi care ne guverneaza , atat de bine ca ma fac sa le uit existenta.

Mi-as dori atat de mult:

~ Sa mai aud macar odata acea voce care spunea cele mai frumoase povesti ale copilariei

~ O plasa cu care sa-mi invelesc sufletul in asa fel incat sa nu mai bagati voi cutitul in el

~ Sa ma trezesc dimineata si sa gasesc pe noptiera un bol de sticla plin cu apa, iar in apa sa-si arate gratia o scoica in timp ce-si adaposteste perla

~ Sa intind palma si sa simt aerul plimbandu-se pe liniile vietii

~ Sa pot pune intr-o cutie mingea aia rosie de sus care ma fascineaza atat de mult si de fiecare data cand vreau sa o vad doar sa deschid cutia

~ libertatea

~ Sa renasc de fiecare data cand gresesc

~ Sa pot descifra graiul necuvantatoarelor pentru ca sunt convinsa ca m-as intelege mul mai bine cu ele

~Sa mentin constanta primavara in viata mea

~ Sa pot trage o perdea peste rutina asta zilnica, desi prezenta domneavoastra ma tulbura

~ Ca in fiecare sambata sa nu mai existe curent

~ Ca fiecare dintre noi sa aiba un respect pentru cuvant ca pentru o fiinta. Poate asa ar disparea si incultura.

~ Ca aproximativ toate jocurile mele imaginative sa se transpuna in realitate.Cata fericire! Cat zgomot!

~ Sa ma pot obisnui cu ideea ca suntem doar simpli trecatori prin lume

~ Sa pot privi pe fiecare trecator din viata mea cu ochii mintii.

Traim cu imaginatia cel putin tot atat de mult cat traim cu realul...Altfel,cu ce, pentru individ in sine, e mai putin autentic, mai putin viata ceea ce se intampla in sine insusi decat ce i se intampla cu stirea altora? Oamenii au tendinta de a devaloriza imaginatia care, de fapt, este motorul nu numai al sentimentelor, dar al tuturor lucrurilor.