De
Vestea m-a bucurat atat de tare incat nici nu am mai fost atenta la restul informatiei. Am cazut pe ganduri pentru ca ma si vad in mijlocul zapezii jucandu-ma avand mainile inghetate si nasul rosu. Niciodata nu mi-a placut iarna in mod special, dar am o slabiciune pentru prima zapada. Ador sa aud cum scartaie zapada sub picioarele mele, sa fac oameni de zapada dintre cei mai caraghiosi, sa privesc pe geam cum ninge, sa ghicesc ce se ascunde sub nametii de zapada si mai ales sa sparg turturii de gheata. Ai privit vreodata mai atent oamenii in perioada asta? Incearca sa te opresti pentru cateva clipe in mijlocul strazii si ai sa vezi ca se citeste bucuria pe chipul lor, ai sa descoperi un furnicar ce reuseste cu ocazia asta sa se piarda in anonimat.
M-a trezit mirosul de cozonac si de portocale.E iarna iar! Ma ridic repede din pat, ma imbrac si plec sa ma pierd in alb. Am ajuns in parc si parca o vad cu mica ei bagheta in fata mea, dar simt cum cineva ma ia sfios de mana si imi spune “te-am asteptat”. Mergem incet, timizi unul langa celalalt simtindu-ne rasuflarea.Ne-am oprit brusc, ne-am privit in ochi si buzele lui s-au lipit de ale mele. Am fugit, am alergat, am ras, ne-am batut cu bulgari si m-a trantit in zapada.A alunecat si l-am simtit langa mine facandu-ma sa zambesc si oferindu-mi siguranta.
Recunosc ca l-am iubit mult atunci, dar acum imi vreau povestea inapoi pentru ca mi-ai furat ce-mi apartine.Fantastic sau real?
De data asta stiu sigur ca trebuie sa ma plimb singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu