Si ca sa inchei povestile din ciclul "amintiri despre trecut" am sa vorbesc astazi despre mitul secretarei sau al dactilografei, doua "meserii" ce aparent se aseamna, dar care totusi au atat de putine lucruri in comun.
Intotdeauna am fugit de secretare pentru ca ma scoate din minti ritmul in care se misca si care ritm pe unii ii fascineaza. E acelasi scenariu in toate cazurile: Ea are biroul ei plin de hartii si pixuri, facturi si registre, cafele si o scrumiera plina - fumeaza mult secretarele sau mesteca guma facand baloane..prosta educatie in asa educatie. De regula au o camera mica( propriul lor univers ce il parasesc de indata de se face ora 4) si plina de lume care solicita si intreaba mereu lucruri banale care pe ea o irita. Stiu ca e enervant, dar asta e meseria si eu trebuie sa fiu tratata asa cum merit. Se mai intampla uneori sa mai intalnesc si secretare crizate care cred ca am incalcat un teritoriu bine marcat. E biroul ei de acasa? nu. Asta e secretara. Dactilografa este cu totul altfel: e calma si supusa si niciodata nu are nimic de obiectat. Ea face doar ce i se cere. Nu are dreptul sa spuna ceva si trebuie sa se aud doar acel zgomot pe care ea il considere muzica divina: V I N O V A T ! sau nu..depinde de fiecare caz. Ea e mereu undeva in culise si nu se face remarcata, dar intotdeauna in spatele unui lucru mare sta o femeie puternica - marea ei satisfactie pe plan personal.
Eu nu sunt secretara si dactilografa nimanui. Sunt propria mea secretara, sunt cea ce-mi face curat in ganduri, sunt cea ce-mi organizeaza programul, sunt cea care-mi face lista cu pretendenti, sunt secretara care arunca "hartiile" uzate si sunt dactilografa care-mi scrie viata.
Cand e voarba de talente mereu sunt obiectiva si apreciez persoanele respective. Zilele trecute am auzit la stiri de o fata AYO ce-si are originile in Romania si care a cucerit publicul francez si america. Desi sunt rasista trebuie sa recunosc ca si mie mi-a placut..poate pentru ca melodiile ei imi transmit starea de care am nevoie. - "How many times", "Watching you", "Neva been" sunt doar cateva din melodiile ei. Sper sa va placa si voua la fel de mult ca si mie. Auditie placuta!
Ce chestie, nu? Unele persoane isi doresc sa-ti redea zambetul straduindu-se si perseverand pentru ca stiu ca nu e un lucru usor, iar altele te fac sa plangi intr-un minut. Se pare ca zambetul e mai scump, desi o lacrima doare si poate ne-am dori sa fie invers. Eu am gasit astazi pe strada multe lacrimi la oferta si le-am cumparat - proasta afacere, nu? Mi-am promis de fiecare data sa fiu mai precauta si insensibila, dar nu reusesc pentru ca asa sunt eu.
De regula persoanele care te fac sa plangi sunt tocmai acele persoane de la care te astepti mai putin.Daca ma iubesti asa de mult pe cat spui, de ce trebuie sa ma faci sa plang? Si nu e prima data astazi...Ciudat mod de a iubi sau poate ca nu te inteleg eu. Am primit palme din partea ta, la propriu si la figurat, am trait doar cu gandul ca esti langa mine pentru ca tu mereu lipsesti..sunt alte lucruri mai importante, mereu am ascultat numai reprosuri ( oare chiar nu fac nimic bine care sa te multumeasca?!), m-am obisnuit cu gandul ca eu sunt oaia neagra si am aflat si cu cat entuziasm m-ai asteptat, dar nu mai conteaza acum. Ai lipsit in momentele in care trebuia sa fii langa mine si asta a creeat un mare gol intre noi doi...ai fost cu jumatate de norma cum spun eu. Ne vedem doar cateva minute pe zi si atunci in trecere. In loc sa repari greselile, stii doar sa-mi faci observatii si critici. Oare mai ai dreptul?Nu pentru ca nici macar nu ma cunosti. Nu stii ce-mi place, ce vreau, ce-mi doresc si ce probleme am. Am ajuns sa nu iti mai suport prezenta..te consider un strain...poate chiar te urasc...sau nu?cine stie...
Poti sa-ti rapesti cateva minute din timpul tau si pentru mine?!
O cruce, doua cruci, trei cruci ..e cimitirul plin de cruci. De cum intri miroase a tamaie si a flori proaspete..miroase a lacrimi si durere. Le simt vibratia plansului si ma cutremur stiind cat e de greu sa depasesti momentul pierderii cuiva drag. Dar daca mergi mai mult prin cimitir ajungi intr-o parte unde domneste bucuria si veselia pentru ca nu toti regreta "obiectele" pierdute.
Toata lumea isi intoarce privirea dupa ea. E rafinament, stil, eleganta..e feminitate. E imbracata intr-o rochie rosie, scurta, mulata, are parul negru si poarta un ceas D&G. Paseste plina de incredere ignorand ce se intampla in jurul ei dand impresia de aroganta. Pare o femeie dura, insensibila si gata mereu sa faca orice pentru a-si atinge scopurile. Fals! Asta e doar felul ei de a-si ascunde adevarata viata, adevaratele sentimente. In fiecare miercuri Doamna R. vine aici singura si petrece cateva ore buna pe banca de langa mormantul lui. De fiecare data ii aduce TREI trandafiri albi pentru toate zilele cand el nu i-a adus niciunul. Si cu toate astea l-a iubit neconditionat oferindu-i devotament si respect pe care abia acum realizeaza ca nu le merita. Au trecut doar trei luni de cand a venit prima oara aici ca sa isi ingroape iubirea pentru el, dar inca vine sa-l viziteze pentru ca nu s-a putut resemna. Are inca vii in minte amintiri de cand se intelegeau, comunicau si el o iubea ..sau cel putin asa a crezut ea. E una din femeile care ar putea avea orice barbat, dar ea l-a preferat pe el; l- vrut prieten, tovaras de viata si iubit. Ii face rau cand priveste pozele cu ei, pentru ca inca le mai pastreaza, o fac sa planga toate melodiile pe care le-au ascultat impreuna sau pe care i le-a dedicat el candva; o face sa tresara de cate ori ii vede masina; o fac sa tremure toate lucrurile in care au petrecut atata timp. S-a decis sa nu mai inceapa nicio relatie pana nu va inceta sa mai simta toate astea si pana ce prezenta lui ii va fi total indiferenta. Si probabil asa e cel mai bine pentru ca nu are rost sa mai sufere si alte persoane din vina lui. E intruchiparea grotescului sub alta forma, e un parazit social, e badaran, e intretinutul parintilor, e misogin, e lipsit de constiinta, e ceea ce e pentru ca e. L-a iubit asa cum e si a trecut peste propriile conceptii pentr a incerca sa-l multumeasca. Se pare ca nu a invatat nimic din experienta anterioara. I-a facut rau intr-adevar, dar l-a si iubit. E hotarata sa-l uite si sa-l considere doar un suvenir.
Inainte sa plece i-a spus ultimele cuvinte pentru ca era ultima data cand mai venea aici: " Oare mi-am cheltuit timpul cu cine nu a trebuit sau am cumparat produsul ieftin de la promotie? Si totusi..daca a trebuit sa te intalnesc te-am intalnit; daca a trebuit sa te iubesc te-am iubit; daca a trebuit sa sufar am suferit; daca a trebuit sa aleg am ales ce a fost mai prost - Tu." Si a plecat pentru ca deja intarziase la intalnirea cu posibilul ei viitor iubit.
