Uitandu-ma la tine realizez ca a trecut timpul. Parca acum zambesti mai prudent, iar privirea iti e mult prea rece ca sa mai poata emana dragoste. Vorbele iti sunt taioase si calculate. Nu vrei sa pari nici prea distant, nici prea apropiat de fiinta din fata ta. Parul ti-e incaruntit, iar pielea a inceput sa-si piarda fermitatea de alta data. Tu care inainte radeai zgomotos si inveseleai pe oricine, acum esti tacut si ingandurat.Imi aduc aminte ca ultima data cand te-am vazut mi-ai cedat scaunul tau, dar acum pari sa nu observi ca stau in picioare in fata ta. Privesti departe peste dealurile astea ninse pe unde cu ani in urma ne plimbam noi tinandu-ne de mana. Ai realizat cine sunt abia cand mi-ai simtit parfumul. Te observ cum ai tresarit si cum amintirile de demult te chinuie inca. Poate am gresit ca am venit sa te vad.
Dupa infatisarea casei tale imi dau seama ca nu esti nici bunic si nici tata. Au trecut anii peste tine ca si peste mine: fara rost. Pisica asta care-mi gadila piciorul cred ca e singura care te mai viziteaza inca, avere iti sunt cartile, iar sufletul tot ti-e in putinele fotografii pe care inca le pastrezi.Te privesc si ma simt vinovata. M-a curpins un val de emotie, dar incerc sa ma stapanesc. Nu vreau sa ma vezi tu.
Ai tot dreptul sa ma urasti. Te inteleg daca nu vrei sa-mi vorbesti. Atat te-as ruga: sa nu ma intrebi "de ce?". M-a urmarit toata viata intrebarea asta.
Dar uite pe deget port inca promisiuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu