Scantei

Niciodata, parca nu dorise mai mult o femeie. Iar ea, inaltata in bratele lui, ii zari scanteierea ochilor dilatati. Ii strangea cu furie trupul la pieptul lui. Si ea isi spunea: "Da! Am sa-i cedez! Da! Am sa-i cedez!"

Portret

In seninatatea lucrurilor marunte am gasit intotdeauna un loc destul de important atribuit placerii de a devora. Captat de telul de ati atinge scopurile marete care crezi ca iti vor oferi un viitor sigur, ai uitat ca te joci cu suflete. Dar te iert. Te iertam toti pentru ca stim ca cinismul tau e doar o masca a neputintei tale de adaptare. E nefiresc sa stai legat de atatea goluri pe care le refuzi a fi parte din tine. Incapacitatea de a ati parasi visurile neimplinite a devenit un handicap care trebuie tinut departe de mascarada asta zilnica. Te incurci in vorbe si sentimente, dar totusi concluzia e una clara: cu putin efort si mai mult noroc totul are o finalitate.
Fiind inconjurat de prea mult bine iti doresti sa te adapostesti sub aripa raului, dar te doboara repede si cazi. Atunci speri sa zambesti din nou, sa te simti viu, ai nevoie sa te simti vibrand de dorinta si esti gata oricand sa accepti iubirea in viata ta. Sau nu?
Nu-ti trebuie cineva pentru ca te ai pe tine, nu ai nevoie de zambete pentru ca nu ai nici macar linistea necesara ca sa te bucuri de ele, nu ai nevoie de iubire pentru ca inca nu ti-ai impacat sufletul.
Daca as putea sa te ajut as fi atat de fericita, dar intentiile mele sunt tardive si in zadar.

Linistea este inceputul fericirii.

Lumea gonește nebună spre zări necunoscute, iar eu rămân singura. Luați-mă de mână și înconjurați-mă de căldură. O să-mi amorțească sufletul și o să mă prefac fericită.