Greva in suflet.

Vine o zi cand trebuie sa recunosti ca ai gresit si asta inseamna ca cineva va incerca sa-si ascunda durerile si supararile intr-o privire inselatoare. Si acea privire e a mea. Imi stalucesc ochii de iubire, zici tu, dar mie imi sclipesc doar urmele unor lacrimi. Imi simt sufletul apasat de prea multe sentimente, crezi tu, dar e doar o parte din furiile mele necunoscute tie. Agitatia mea e semnul lipsei tale, vrei tu sa crezi, dar e defapt dorul de a auzi o voce care rasuceste mereu cutitul in rana.
Mi se invarte capul cu prea multe intrebari carora am refuzat sa le caut raspunsuri pentru ca mi-e frica de ce as putea gasi in obiectivitatea mea. Stiu ca as putea afla linistea in orice moment, dar e prea greu sa ma ridic si sa prind aripi spre zambete.
Mi-ar placea sa te tin in brate si sa nu-mi mai dai drumul, mi-ar placea sa ma trezesc si sa te vad pe cealalta perna, mi-ar placea sa te pot privi si asta sa iti fie suficient ca sa stii cat te iubesc. Dar ce pacat ca visul meu tine de fiecare data atat de putin!
Atunci cand sunt rationala pot observa destul de simplu in ce mocirla sentimentala zac. Eu fac greseli fiind constienta de consecintele lor si totusi nu regret. O fi bine? O fi rau?
Mi-e dor de noi..oricare am fi noi.

Tu m-ai..eu inca te..

Sunt atât de fericită, încât nici măcar nu îți poți da seama cât sunt de tristă. Cât de credulă am putut fi! Am crezut că mă iubești, dar tu..