Ne irosim

E foarte frig astazi. M-am trezit asa de diminineata, dar numai ca nu-mi vine sa cobor din pat. Dau drumul la televizor, dar nu gasesc nimic interesant. Mhh miroase a cafea! Cineva a facut cafea sau poate doar mi se pare,dar nu. In bucatarie esti tu. Te-am gasit la masa cu doua cani mari de cafea in fata. Ti-am zambit ca un copil si pe fata mea se citea bucuria, dar tu m-ai privit serios si ai intors spatele ca sa iti ascunzii ochii. Am alergat sa te iau in brate, dar am ramas inmarmurita. Intre noi erau continente, ape, lume, vant si ploi. Esti asa aproape de mine si totusi te simt asa departe..Mi-e frica de intamplare si mi-e frig si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit cine a iubit si cine a gresit. Am buzele inghetate de sarutul tau de aseara, iar auzul imi e invadat de sunetul vocii tale. E atat de multa lume intre noi incat am impresia ca traim pe planete diferite, sunt atat de multe cuvinte marunte care ne bruiaza incat am impresia ca cineva ne supravegheaza atent.Poti sa pleci de bunavoie sau ai sa pleci pentru ca asa e mai bine, dar umbra ta ramane aici. Prezenta ta e constanta, iar rasul tau o sa-mi invadeze mereu camera de lumina si bucurie.
Acum ca am ramas singura stiu ca te voi visa in fiecare seara si stiu ca vei ramane mereu in gandul meu.
Totul e incremetit in umbra. Poate iese soarele.