De
De cele mai multe ori imi doresc sa opresc timpul in loc si sa inramez cele mai fericite momente din viata pentru ca toate sunt trecatoare, se uita, se pierd, se acopera cu momente triste. Nu cred ca as putea numara datile in care as fi vrut sa pot da timpul inapoi. Cand eram copil imi doream sa fiu mare si ma enervam atat de tare ca nu pot patrunde in universul “adultilor” care de fapt sunt tot niste copii cu riduri si par alb. Incepusera sa ma plictiseasca putinele papusi pe care le-am avut si putinele plusuri pe care le-am stricat. Timpul a inceput sa se scurga si am plecat la scoala unde m-au luat grijile (simteam ca incep sa pasesc in viata). Dar au inceput sa vina responsabilitatile, greutatile si problemele cotidiene care pana atunci nici nu le cunoscusem. M-am indragostit, am iubit,am ranit, am suferit si am avut regrete. Am facut multe greseli datorate impulsivitatii, varstei si credulitatii, dar au trecut, am uitat. Zboara timpul. Am crescut, dar in ochii unora tot un copil am ramas. Am crescut si mai am inca foarte multe de invatat., dar eu sunt cea cu principii “prea solide” pt unii, cea care ofera si pretinde respect, cea in care vei gasi intotdeauna intelegere si alinare, cea care iarta prea usor. Am 17 ani si consider ca am plans cam mult pt varsta mea, am aproate 18 ani si vreau sa zbor.
Uite ca astazi nu ma simt deloc bine pentru ca ma ambitionez sa cred in lucruri imposibile sau mai bine zis inexistente si de mult terminate. Si uite exact astazi trece asa de greu timpul. Mi-ar placea sa ma pun in pat, sa deschid fereastra, iar in surdina muzica mea….sa dorm, sa visez tot si apoi sa mi se stearga tot din minte..sa ma trezesc din nou copil lipsit de griji.
Dar timpul e stapan si niciodata nu asculta ordine.
